octombrie 15, 2020
imagine dintr-o cameră, școala de acasă a Olgăi. O masă albă mare, un scaun alb, pliant, o măsuță, un dulap plin cu cărți. Pe masă se află o lampă de birou, pensule, creioane. Pe peretele din spatele mesei, un obiect de decor făcut din lemne, frunze, fructe uscate. Sub masă, o chitară și o liră.#CeMaiInvataOlga este eticheta sub care, în ultimii doi ani, am postat în pagina de facebook a asociației Supereroi printre noi diverse activități de învățare pe care le-am făcut acasă cu Olguța. De acum, este și rubrică în site, unde vom povesti parcursul de învățare al Olguței, vom posta idei de activități și lecții pentru copiii cu afectare neurocognitivă mare, ușor de făcut acasă, cu părinții și fără costuri mari. Activitățile nu se adresează unei grupe de vârste anume ci, mai degrabă, unui anumit nivel de abilități.
Dacă vă sunt de folos înformațiile găsite aici, puteți susține Supereroi printre noi cu o donație.

Primele lecții pe care le-am făcut la școala de acasă a Olgăi au fost legate de flori și frunze. Am povestiti aici de ce am ales teme ce se învârt în jurul naturii. Atunci când ne-am hotărât să începem ne-a fost frică: dacă nu vom fi în stare să o învățăm nimic și o vom face să piardă timp prețios? Dacă nu va vrea să lucreze nimic cu noi? Cum să ne împărțim timpul așa încât să avem grijă de toți cei trei copii, de gospodărie, de munca la asociație sau birou, de noi?…Și, cea mai mare dilemă- cu ce să începem?

Lecțiile gândite în jurul naturii ni s-au părut a fi cele mai potrivite pentru ea, pentru că este un copil puternic afectat cognitiv, nonverbal. Am căutat un domeniu în care să aibă cât de cât încredere în sine dar și unul în care și noi, ca părinți, să ne simțim relaxați, să ne placă, să prindem și noi curaj că putem face asta. Cel mai frumos lucru la școala acasă e că, una peste alta, e un timp frumos petrecut împreună, în care învață atât copilul cât și părintele (pentru că, da, facem mult research pe fiecare subiect abordat, nu vorbim doar ce ne amintim din școala generală). E un timp care vindecă rana și distanța asta care se insinuează între părinte și copilul care are o evoluție diferită, atât față de ce ne-am așteptat înainte de a se naște cât și față de tot ceea ce știam din propria copilărie.

“Poți, Olga!”

Am ales la început activități (aparent) simple și la îndemână. Dacă vorbim de un copil puternic afectat cognitiv, indiferent de vârsta sa, activitățile catalogate ca fiind pentru grădiniță sunt un bun punct de plecare. În primul rând, pentru că țin cont de vârsta cognitivă și nu de cea fizică a copilului și pentru că ele urmează pașii logici de învățare, sunt pre-achiziții pentru învățarea academică de mai târziu. Cel mai mare beneficiu pe care l-am observat este că aceste activități dau încredere atât copilului, că poate duce o sarcină la bun sfârșit, că reușește, că își amintește lucruri din cadrul activității anterioare cât și părintelui, că poate lucra cu copilul, fără plâns și stres și că există progres, în ciuda a tot ce i s-a spus.

Astăzi, Olga are activități pe care stă 20- 30 de minute. Anul trecut, când am început, stătea 2- 5 minute pe activitate. Dar pentru ea era un succes! Sindromul genetic pe care Olga îl poartă are perfidia de a-i arde resursele cerebrale foarte rapid, în cantitate mare, pentru activități de bază. În același timp, timpul de refacere a acestora este lent. O combinată “perfectă”,  care ne dă o Olguță ce obosește foarte repede dacă își pune mintea la treabă și care își revine greu din oboseală. Cu siguranță sunt multe alte boli rare ce fac asta și, probabil, se întâmplă în multe forme de paralizie cerebrală. De aceea, am început în sesiuni scurte de învățare, de 2-5 minute, repetate de foarte multe ori într-o zi. Nu am inventat noi metoda, o învățasem și aplicasem cu succes în vremea cât Olga urmase metoda terapeutică Domain, în programul NACD.

Pas cu pas

Îmi place sa asemăn metoda aceasta a pașilor mici cu felul în care se formeaza o cărare printr-un câmp cu iarbă deasă: pas cu pas, om cu om, zi după zi. Fiecare pas stabilește cea mai bună rută: ocolește mlaștini, zone cu spini, alege zone mai umbroase sau drumuri mai drepte. Evident, poți trasa un drum mai rapid dacă intri cu un buldozer, dar nu e modul natural. Eu susțin din tot sufletul modul natural de învățare, care ține cont de ritmuri. Dacă pășești câte puțin pe viitoarea cărare, ești atent unde pui piciorul, poți alege unde să pui fiecare pas următor, cu grijă. Nu distrugi cuiburi de cârtițe, nu îți rupi  ciorapii în mărăcini, să zic. Așa văd eu și creierul unui copil cu nevoi speciale, un teren viu, în care sunt vii multe lucruri pe care nu le vedem (încă). Doar cu pași mici și deși faci cărarea corectă. 2 minute acum, 5 peste o jumătate de ora, 30 de secunde după și tot așa.

Câte ceva despre ritmuri

Despre ritmuri se vorbește mult în metoda Charlotte Mason- cea care i se potrivește Olgăi cel mai bine, în Montessori, Waldorf și toate sistemele alternative de educație. Avem așa:

  • Ritmul copilului– care e dat de ritmul biologic (cel de 28 de zile, lunar, care  odată cu adolescența e și mai vizibil); apoi e strâns legat de cum a dormit noaptea precedentă sau mai multe nopți la rând, stări emoționale sau dureri interioare (sistemul interioceptiv), etc.
  • Ritmul părintelui- asemănător cumva cu cel de mai sus, dar la care se adaugă și toată salata din viață unui adult, părinte de mai mulți copii, în cazul nostru trei, fiecare în vârste diferite (16, 12, 4 ani). Am învățat că dacă noi nu suntem  în stare, într-o zi, să facem lecții cu Olga, mai bine e să alegem ceva plăcut pentru amandouă- o poveste , o muzică, o plimbare. E mai de folos și nu e timp pierdut.
  • Ritmul familiei- părți ale zilei mai agitate vs părți din zi de liniște sau de lucru unu la unu; vecini care fac zgomot vs zile liniștite. Ieșiri de weekend sau vacanțe. Toată învățarea/terapia asta trebuiesc asortate discret cu ritmul familiei. Le-am ajustat și adaptat până când a fost bine pentru toată lumea. Le ajustăm ori de câte ori intervin schimbări majore. Familia devine mediul natural de învățare. Ne-am dorit mult să nu transformăm casa exclusiv în centru de terapie sau școală, deși ea este câte puțin din ambele dar este, mai ales, acasă. Spre exemplu, niciunul dintre noi nu suntem matinali, de fel. Tatăl Olgăi, singurul matinal, pe vremuri, începe programul de lucru de acasă la ora 15 și îl termină la miezul nopții. Asta mută timpul de ieșit în natură după ora 11 dimineața iar pe cel de învățat după-amiaza. Sunt și zile în care nu avem activități academice, cele în care trebuie să ne ocupăm de curățenie, gătit și alte treburi domestice urgente. Acestea sunt zilele în care studiem artă și muzică.
  • Ritmurile naturii- cât e soare și cald, ieșim afară cât putem de mult. Lecțiile le gândim în jurul a ceea ce se întâmplă afară, aceeași temă sau măcar încercăm să introducem cel puțin un element de învățare în legătură cu anotimpul.

Zile cu rost

cartonașe pe care sunt ilustrații ce reprezintă diverse activități cotidiene: pieptănat, micul dejun, îmbrăcat, etcOlga are enormă nevoie să aibă activități cu rost, să îi crească încrederea în ea că poate și e frumos să trăiască. La început am ales trei activități de îngrijire proprie și trei treburi în casă. Cu timpul, am crescut numărul și dificultatea lor.

Ne-am ajutat de Rutine zilnice pentru fetițe– cardurile de la Editura Gamma, de cumpărat online, din supermarket sau librăii. Am legat o sfoară la ea în camera și le „întindeam” acolo. Cum făcea o rutină (cu ajutor, dacă era nevoie), o împingeam mai la o parte. Nu o luăm de pe sfoară, că să rămână și să vadă ce multe lucruri a făcut, să îi crească mândria că a reușit și a făcut ceva.

Legat de treburile gospodărești, le-am combinat mereu cu exercițiile din planul de terapie de integrare senzorială primit de la coordonator și cu activitățile școlare. De exemplu, are recomandare să se aplece și să ia o jucărie, să o pună în coș? Perfect, face și terapeutic dar face și „mascat” în ajutor la treburi gospodărești: adună cinci jucării de pe jos ca să fie curat în cameră. Sau frunzele de pe jos din parc, cu care facem activități acasă, etc. Lucrează fișele stând pe burtă, pe jos. Șterge masa sau oglinda, fereastra, folosind ambele mâini, alternativ- așa își mișcă mușchii.  Pune tacâmurile la loc- face asociere, grupează, coordonează mâna- ochi. Scoate rufele din mașina de spălat- lucrează sistemul proprioceptiv și învăță să se îngrijească singură, etc.

Noi facem poze în timpul acestor activități, fotografii peste care ne uităm mai târziu, i le arătăm celuilalt părinte care, de obicei, lucrează în timpul ăsta. Așa ne bucurăm împreună de cât de capabilă e, creștem sentimentul de familie, de împreună, cel atât de zdruncinat atunci când crești un copil cu nevoi atipice, venit fără “manual de utilizare”.

În următorul episod, povestim practic prima lecție #CeMaiînvataOlga: Toamna – Frunze.

ALTE RESURSE UTILE:

Pentru copiii cu CES, școlarizați, de mare folos vă pot fi informațiile de pe Cere un manual.

Lecțiile de geografie și artă noi le organizăm uneori pornind de la Scrisorile primite de departe- Letters from Afar. Noi suntem afiliați acestui program, asta însemnând că dacă vă abonați prin acest link, o parte din cei 8 $ revin către noi. 

Pentru idei de călătorie cu un copil cu nevoi speciale, scrie Alina, la Pitici pe poteci. 

Idei de activități educaționale și terapeutice găsiți și în Cutia naturii.

Ghid de activități teraputice și educative pentru copiii cu dizabilități- carte scrisă de Ovidiu Damian. 

 

 

Comentarii

comentarii

Intră în comunitatea Supereroilor

Lasă-ne adresa ta de email și îți vom trimite ceva special în fiecare săptămână. Te poți dezabona oricând.

Ruxandra Mateescu
Mamică la triplu pentru Petru, Ana și Olga, o fetiță cu o boală genetică rară, fără nume deocamdată. Siteul acesta reprezintă visul său despre "deminitatea impărtășită".