Cine a fost Vivaldi? Lecție ușurică, pentru copiii cu cerințe educaționale speciale.

coperta cărții cine a fost vivaldi. O vioară. Textul spune " lecție destinată părinților copiilor cu cerințe educaționale speciale. învățăm împreună

Aceasta este o carte conținând câteva cunoștințe de bază
despre viața compozitorului italian Antonio Vivaldi, în limbaj
simplificat
, adaptat copiilor cu dizabilități intelectuale. Ea face parte din lecția VIVALDI- “ANOTIMPURILE”, Saptămâna 3, pe care o găsiți aici.

Cartea poate fi descărcată și printată, format .PDF, de aici.

O puteți asculta, citită și animată, pe contul nostru de YouTube.

Fiecare pagina este gândită a fi un punct de plecare pentru a
povesti copiilor despre alte noțiuni. Pornind de la paginile cărții,
predăm copilului: geografie, istorie, teorie muzicală, citire, studiul naturii, noțiuni primare de artă, studiul unei imagini, autocunoaștere.

Citește aici cum folosim cartea “Cine a fost Vivaldi?” în studiul de acasă al copiilor cu cerințe educaționale speciale.

Învățăm acasă. Câteva principii de bază.

imagine dintr-o cameră, școala de acasă a Olgăi. O masă albă mare, un scaun alb, pliant, o măsuță, un dulap plin cu cărți. Pe masă se află o lampă de birou, pensule, creioane. Pe peretele din spatele mesei, un obiect de decor făcut din lemne, frunze, fructe uscate. Sub masă, o chitară și o liră.#CeMaiInvataOlga este eticheta sub care, în ultimii doi ani, am postat în pagina de facebook a asociației Supereroi printre noi diverse activități de învățare pe care le-am făcut acasă cu Olguța. De acum, este și rubrică în site, unde vom povesti parcursul de învățare al Olguței, vom posta idei de activități și lecții pentru copiii cu afectare neurocognitivă mare, ușor de făcut acasă, cu părinții și fără costuri mari. Activitățile nu se adresează unei grupe de vârste anume ci, mai degrabă, unui anumit nivel de abilități.
Dacă vă sunt de folos înformațiile găsite aici, puteți susține Supereroi printre noi cu o donație.

Primele lecții pe care le-am făcut la școala de acasă a Olgăi au fost legate de flori și frunze. Am povestiti aici de ce am ales teme ce se învârt în jurul naturii. Atunci când ne-am hotărât să începem ne-a fost frică: dacă nu vom fi în stare să o învățăm nimic și o vom face să piardă timp prețios? Dacă nu va vrea să lucreze nimic cu noi? Cum să ne împărțim timpul așa încât să avem grijă de toți cei trei copii, de gospodărie, de munca la asociație sau birou, de noi?…Și, cea mai mare dilemă- cu ce să începem?

Continue Reading →

Cum am început școala acasă. Și de ce.

imagine dintr-o cameră, școala de acasă a Olgăi. O masă albă mare, un scaun alb, pliant, o măsuță, un dulap plin cu cărți. Pe masă se află o lampă de birou, pensule, creioane. Pe peretele din spatele mesei, un obiect de decor făcut din lemne, frunze, fructe uscate. Sub masă, o chitară și o liră.#CeMaiInvataOlga este eticheta sub care, în ultimii doi ani, am postat în pagina de facebook a asociației Supereroi printre noi diverse activități de învățare pe care le-am făcut acasă cu Olguța. De acum, este și rubrică în site, unde vom povesti parcursul de învățare al Olguței, vom posta idei de activități și lecții pentru copiii cu afectare neurocognitivă mare, ușor de făcut acasă, cu părinții și fără costuri mari. Activitățile nu se adresează unei grupe de vârste anume ci, mai degrabă, unui anumit nivel de abilități.
Dacă vă sunt de folos înformațiile găsite aici, puteți susține Supereroi printre noi cu o donație.

 

Olga este copilul nostru mijlociu. Este născută în anul 2008, cu multiple malformații, hipotonie și cu speranțe de viață foarte mici. Olguța are un sindrom genetic extrem de rar, în lume fiind cunoscută existența unui singur alt caz asemănător, dar nu identic. Dincolo de afectarea sa fizică majoră, pe care a recuperat-o binișor, ea este extrem de afectată cognitiv, nu vorbește iar la ultima evaluare i-a fost stabilit un IQ de 30.

Încă de la naștere, toate eforturile ei și ale noastre, împreună cu terapeuții, au fost de a o face să atingă achizițiile de bază. Ne doream să trăiască, să meargă, să audă și să vadă, să simtă că e iubită. Tot ce a fost peste acestea au fost bucurii nesperate.

Pe când avea șase ani, vârsta clasei zero, Olguța era atât de în urmă ca dezvoltare încât ar fi putut fi integrată cel mult la grupa mică de grădiniță și neapărat cu însoțitor. Și așa a rămas pentru foarte mult timp. În plus, nu se găseau locuri pentru ea . Nimic nou sub soare.

Continue Reading →

Carieră, copil, dizabilitate. Și un sistem care îți fură normalitatea.

Celor 1475 de copii cu cerinţe educaţionale speciale şcolarizaţi în Bucureşti le sunt alocaţi 124 de profesori de sprijin. Asta înseamnă că unui profesor îi revin 12 copii, de care trebuie să se ocupe realizând planuri educaţionale adaptate, intermediind relaţia cu ceilalţi colegi şi cu profesorii, ajutându-i să participe la activităţile din clasă şi din afara ei etc. În realitate, fiecare copil cu CES integrat în şcoala de masă beneficiază de o singură astfel de oră “cu sprijin”, săptămânal. Din acest motiv, în majoritatea cazurilor, părintele este cel care preia rolul profesorului însoţitor, renunţând la slujbă. Sunt şi familii care reuşesc să angajeze pe cineva care să facă acest lucru, deşi multe dintre ele povestesc dificultăţile pe care le au în a găsi un astfel de om.

Părinţii copiilor cu dizabilităţi, şcolarizaţi sau nu, acuză sistemul de învăţământ de lipsa soluţiilor şi de faptul că, în loc să îi ajute, mai degrabă le pune beţe în roate, chiar şi atunci când încearcă să îşi dezvolte un sistem propriu de sprijin al copilului cu CES, paralel celui ineficient al statului.

Unul dintre aceşti părinţi este Alina Voinea, mama Ariannei, diagnosticată cu epilepsie şi înscrisă într-o şcoală de masă, acum în clasa a cincea. Grafician, manager al propriei firme de mulţi ani, Alina şi-a dezvoltat un “sistem propriu de lucru, mobil”, aşa cum îl numeşte, aşa încât să îşi poată ajuta copilul să facă faţă cerinţelor şcolare neadaptate nevoilor sale. A trecut prin luni în care fie a lucrat din maşină, în faţa şcolii, fie a dormit câte patru ore pe noapte, ca să poată munci.

“Eu mi-aş fi dorit să îmi văd de firma mea și să îmi cresc copilul. Mai sunt firme care au pornit odată cu a mea și care au ajuns într-un punct în care eu știu că aș fi putut ajunge, dacă aveam energie. Dar energia mea s-a dus în altă parte, unde eu nu am vrut și nu vreau să se ducă, dar asta e, asta e viața mea.” 

Continue Reading →