Toamna. Frunze, partea I

o fetiță potrivind diverse obiecte în conturul lor, desenat cu creionul pe o foaie de hârtie. Fetița ține în mână o pană.#CeMaiInvataOlga este eticheta sub care, în ultimii doi ani, am postat în pagina de facebook a asociației Supereroi printre noi diverse activități de învățare pe care le-am făcut acasă cu Olguța. De acum, este și rubrică în site, unde vom povesti parcursul de învățare al Olguței, vom posta idei de activități și lecții pentru copiii cu afectare neurocognitivă mare, ușor de făcut acasă, cu părinții și fără costuri mari. Activitățile nu se adresează unei grupe de vârste anume ci, mai degrabă, unui anumit nivel de abilități.
Dacă vă sunt de folos înformațiile găsite aici, puteți susține Supereroi printre noi cu o donație.

Pentru următoarea lună, de toamnă blândă încă, am ales ca tematică Frunzele. O parte din activitățile de mai jos sunt cele pe care le-am făcut anul trecut, la începutul școlii de acasă, pe parcursul a șase săptămâni.

Continue Reading →

Învățăm acasă. Câteva principii de bază.

imagine dintr-o cameră, școala de acasă a Olgăi. O masă albă mare, un scaun alb, pliant, o măsuță, un dulap plin cu cărți. Pe masă se află o lampă de birou, pensule, creioane. Pe peretele din spatele mesei, un obiect de decor făcut din lemne, frunze, fructe uscate. Sub masă, o chitară și o liră.#CeMaiInvataOlga este eticheta sub care, în ultimii doi ani, am postat în pagina de facebook a asociației Supereroi printre noi diverse activități de învățare pe care le-am făcut acasă cu Olguța. De acum, este și rubrică în site, unde vom povesti parcursul de învățare al Olguței, vom posta idei de activități și lecții pentru copiii cu afectare neurocognitivă mare, ușor de făcut acasă, cu părinții și fără costuri mari. Activitățile nu se adresează unei grupe de vârste anume ci, mai degrabă, unui anumit nivel de abilități.
Dacă vă sunt de folos înformațiile găsite aici, puteți susține Supereroi printre noi cu o donație.

Primele lecții pe care le-am făcut la școala de acasă a Olgăi au fost legate de flori și frunze. Am povestiti aici de ce am ales teme ce se învârt în jurul naturii. Atunci când ne-am hotărât să începem ne-a fost frică: dacă nu vom fi în stare să o învățăm nimic și o vom face să piardă timp prețios? Dacă nu va vrea să lucreze nimic cu noi? Cum să ne împărțim timpul așa încât să avem grijă de toți cei trei copii, de gospodărie, de munca la asociație sau birou, de noi?…Și, cea mai mare dilemă- cu ce să începem?

Continue Reading →

Cum am început școala acasă. Și de ce.

imagine dintr-o cameră, școala de acasă a Olgăi. O masă albă mare, un scaun alb, pliant, o măsuță, un dulap plin cu cărți. Pe masă se află o lampă de birou, pensule, creioane. Pe peretele din spatele mesei, un obiect de decor făcut din lemne, frunze, fructe uscate. Sub masă, o chitară și o liră.#CeMaiInvataOlga este eticheta sub care, în ultimii doi ani, am postat în pagina de facebook a asociației Supereroi printre noi diverse activități de învățare pe care le-am făcut acasă cu Olguța. De acum, este și rubrică în site, unde vom povesti parcursul de învățare al Olguței, vom posta idei de activități și lecții pentru copiii cu afectare neurocognitivă mare, ușor de făcut acasă, cu părinții și fără costuri mari. Activitățile nu se adresează unei grupe de vârste anume ci, mai degrabă, unui anumit nivel de abilități.
Dacă vă sunt de folos înformațiile găsite aici, puteți susține Supereroi printre noi cu o donație.

 

Olga este copilul nostru mijlociu. Este născută în anul 2008, cu multiple malformații, hipotonie și cu speranțe de viață foarte mici. Olguța are un sindrom genetic extrem de rar, în lume fiind cunoscută existența unui singur alt caz asemănător, dar nu identic. Dincolo de afectarea sa fizică majoră, pe care a recuperat-o binișor, ea este extrem de afectată cognitiv, nu vorbește iar la ultima evaluare i-a fost stabilit un IQ de 30.

Încă de la naștere, toate eforturile ei și ale noastre, împreună cu terapeuții, au fost de a o face să atingă achizițiile de bază. Ne doream să trăiască, să meargă, să audă și să vadă, să simtă că e iubită. Tot ce a fost peste acestea au fost bucurii nesperate.

Pe când avea șase ani, vârsta clasei zero, Olguța era atât de în urmă ca dezvoltare încât ar fi putut fi integrată cel mult la grupa mică de grădiniță și neapărat cu însoțitor. Și așa a rămas pentru foarte mult timp. În plus, nu se găseau locuri pentru ea . Nimic nou sub soare.

Continue Reading →

În căutarea unei grădiniţe pentru Ana

Una dintre temerile noastre, ale părinţilor copiilor atipici, este teama de excluziune socială. Va fi copilul meu acceptat de alții, de ceilalţi părinţi, de educatoarea de la grădiniță?

Logica nu mă ajută nici de data asta. Un copil special nu e o alegere făcută de o familie anume. Nu am fost întrebaţi “hei, te-ai descurca cu un copil mai altfel?” Logic ar fi, mergând pe acelaşi fir, să fie un fel de lege nescrisă, universal valabilă: l-am primit, îl iubim, luptăm cu toate resursele pentru a deveni un adult independent. De ce e nevoie de încă o luptă? De ce trebuie să convingem oamenii că şi locul copilului meu este între ei?

Da… aşa ar fi logic… dar intervine, din păcate, raţionalul şi omul raţional va lua decizii în favoarea propriului interes. Şi atunci auzim un” Domne Fereşte!”, eventual un compliment despre cât de puternici suntem (de parcă avem alte opţiuni), sintagma standard cu “nu avem locuri disponibile, mult succes pe viitor” şi la revedere. Neeext!

Sunt şi excepţii. Din fericire eu am avut şu am parte de ele!

După operaţia Anei trebuia să schimbăm grădiniţa. Şi nu pentru că cineva ne-a impus asta. O, Doamne, nu. Vechea grădiniţă a făcut tot ce este omeneşte posibil pentru copilul nostru. De la primirea Anei la orice oră, numai să fie între copii, la strângere de fonduri pentru ea și organizarea de concerte caritabile. Nu îmi ajung nouă vieţi să pot mulţumi pentru cât ne-au ajutat. Educatoarele Anei au locul lor special în inima familiei mele. La fel și părinţii colegilor Anei ne-au sprijinit necondiţionat. În tot tabloul acesta de susţinere totală nu îmi puteam imagina că există şi reversul medaliei. Oameni care nici nu vor să audă că noi, ăştia mai diferiţi, existăm.

Trebuia, totuşi, să schimbăm grădiniţa.

Continue Reading →

Afiș pentru concertul Nu stau acasă 3