Mic tratat de inconștiență asumată

Pictură reprezentănd un chip uman, ochii și gura acoperite de câte o palmă

Stăteam zilele astea și mă gândeam la ce termen ambiguu e inconștiența asta și cât de multe acoperă- câte situații, câte contexte! Ai zice chiar că e un concept-umbrelă, la câte include. Dar, pentru coerență, am să decupez doar una din situațiile pe care le acoperă, băgându-le sub un mare preș- și anume inconștiența, clar asumată, de a fi părinte de copil cu o boală rară în România.

Continue Reading →

Fascinația și obsesia de a fi diferit

Nu sunt eu de prea mult timp pe lumea asta, dar dacă am descoperit ceva în ultimii 22 de ani, acel ”ceva” trebuie să fie faptul că gândul, ideea de diferență, e o cutie a unei Pandore anonime. Ne dividem subit când e vorba despre diferențe. Ne crispăm, mulți dintre noi. Pe de-o parte, nu îi înțelegem prea bine pe minoritari și, ca atare, ne par periculoși. Pe de alta însă, parcă am vrea și noi să avem un gram măcar din exotismul cu care-i învestim. Parcă și noi vrem să fim diferiți. Să fim speciali.

Continue Reading →