Mihaela Maria Rizea este autoarea cărții “Excentricități pe covorul de iarbă” ( Editura Frontiera, 2013) și a blogului Doi lei si-o pisicuță. A studiat matematica și științele medicale în București. A lucrat o perioadă ca medic dentist, dar când Kiti, unul din cei trei copii ai săi, a fost diagnosticată cu autism, a renunțat la profesie și și-a dedicat timpul și energia recuperării lui Kiti.
1. O casă la purtător
Mașina. Nu am decorat-o cu tablouri pe pereți, nici cu flori de câmp proaspăt culese, nici măcar nu i-am mai șters praful de pe umerii pe care împreună cu copiii ne lăsăm zilnic cu încredere să ne adune laolaltă, să ne aline cu muzica noastră, să ne încălzească și să ne…conducă oriunde.
2. Gustul permis al încântării
Vine când caut intenționat să-l resimt, nu atât din savoarea ceaiului meu cât mai simplu, ci din contactul gingaș al degetelor cu ceașca ce îl ține, un dar de suflet pe care ni l-am adus de departe, din locul devenirii noastre familiale.
3. De drag și dor
Bicicleta mea cochetă de oraș cu coșuleț pe ghidon, mai degrabă potrivită în visurile mele frumoase decât în…visurile mele urâte, întrucât visurile mele cele mai frumoase au decența să se poată înfăptui în realitate. Desigur, realitate frumoasă.
4. Acolo unde se avântă copiii, pentru a da de mine
Biroul-bibliotecă sau ținutul exotic (la propriu și figurat) cu acces nelimitat. Gândit inițial ca spațiul intim al casei destinat oricăruia dintre noi, iată că mi s-a prescris îndeosebi mie, în chip tainic, natural, cum în cele din urmă ne facem cu toții.
5. Colierul opt sau optica estetică a împodobirii
Colierul meu preferat a fost argintiu odată, dar mi-a răspuns arămiu necesarelor mele atingeri cu degetele pentru calmare. Cercurile lui întrepătrunse îmi dau sentimentul de bine, un matematic bine.
6. Tatuajul pe care nu îl am pe piele
Ar fi precum rochia din imagine: necolorat, aglomerat de linii, puncte și figuri și totuși simplu-logic și frumos, ca geometria euclidiană. O am de peste zece ani, dar simt că puterea ei de a mă defini este crescătoare.
7. Născute cu altfel de dureri
Două cărți ce la noi acasă își găsesc loc bun printre alte sute de cărți culese împreună. Mărturia fratelui și a mamei copilei noastre iubite, remedii infailibile la hipertensiune sufletească dobândită.
8. Un obiect de artă anonim
Care mi-a atras privirea prin vitrina unui mic magazin de antichități aflat pe o străduță înclinată dintr-un frumos oraș portuar grecesc. Este deopotrivă suplu și greu, mâinilor care l-au lucrat, dar și esenței lemnoase care-i face trupul le datorează vitalitatea pe care o inspiră. Ca să îl putem adopta în familia noastră l-am desfăcut cu mare grijă și ne-am înghesuit la drum spre casă, oferindu-i locul onorant din dreapta șoferului.
9. Din mâinile mele
Nu pot să nu le prețuiesc. Costume de carnaval cusute și îmbinate de mine pentru copiii noștri. O dată-frumusețea lor, de care cel puțin eu, creatorul, sunt conștientă, apoi- dragul de a-mi bucura copiii. Da, neprețuite, fac carnaval de unele singure în debaraua mea preferată.
