Jurnal de călătorie pe drumul către ceilalți

Pentru fiecare dintre noi există un David, care ne va căuta și ne va asculta poveștile, pe care apoi le va împărtăși cu alții.

În septembrie 2018, începeam clasa a 8-a. Îmi amintesc că îmi cumpărasem un tricou nou și abia așteptam să îl vadă colegii mei, mama ne-a făcut mie și fratelui meu o poză în fața scării blocului, nu mă puteam opri din zâmbit, chiar dacă eram emoționată. Am ajuns la școală, mi-am îmbrățișat colegii, am ascultat discursul doamnei director și binecuvântarea preotului venit de la biserica de lângă școală, apoi am urcat în clase și am povestit despre vacanțe, despre programa școlară și activități extrașcolare, precum viitoarele excursii.

În aceste momente, la 3935,6 km depărtare de București, în Tanger, Maroc, un băiat făcea multe poze, despre care urma să aflu 3 ani și jumătate mai târziu. În aprilie 2022, l-am cunoscut pe David Stescu, cu ocazia lansării filmului său documentar, „Atipic. Drumul către ceilalți”. Proiecția a avut loc la Veranda Mall, iar eu am fost invitata prietenei mele, Olga.

Continue Reading →

Mici bucurii

Ziua în care ea mi-a adus cleștișorul de unghii! Din astfel de bucurii mici e făcută fericirea. Dincolo de oboseală, nesomn, uneori disperarea de a nu putea să îți ajuți copilul cu nevoi speciale atunci când este într-o situație medicală sau emoțională grea, sunt aceste mici bucurii, care spală totul.

Tulburarea de procesare senzorială e o babă hâdă și cu gura spurcată. Mulți ani la rândul, Olga a plâns când îi tăiam unghiile.

Continue Reading →

Cele mai ciudate întrebări puse persoanelor cu dizabilități sau părinților lor

Ce cred oamenii despre noi sau despre copiii noștri?Această întrebare nu ar trebui să ne afecteze, dar implicațiile ei încă mai au efect asupra noastră în ziua de azi.

Suntem înconjurați de tot felul de persoane cu care suntem nevoiți să interacționăm, chiar dacă noi nu vrem asta. Când suntem puși în această situație, nu ni se dă un manual cu instrucțiuni despre cum să reacționăm, așa că ne-am gândit să vă împărtășim câteva întrebări (și răspunsuri) care să vă pregătească pentru eventualele neplăceri întâlnite pe drumul dizabilității.


Am întrebat așadar comunitatea “Supereroi printre noi” care a fost cea mai ciudată întrebare pe care au primit-o vreodată vizavi de propria dizabilitate sau a copilului lor. Am primit multe răspunsuri și, pentru că întrebările și curiozitățile sunt diverse, le-am grupat în câteva categorii:

1.”E autist, nu aude/nu vorbește.”

Continue Reading →

Alerg pentru autism pentru că autismul nu este contagios

grup de maratoniști, cu medalii la gât
Autoarea, a doua din stânga, alături de echipa centrului ATCA și de Adrian Gemănaru, inițiatorul Plajei terapeutice, la maratonul Alerg 24h. Autism Marea Neagră, de la Constanța, 2018.

Nu sunt vreo sportivă, așa cum nici o mămică specială nu mă vedeam. Nu credeam că pot alerga la maratoane, doar spre terapii, cu fetiţa mea. Nici mămică de supererou nu îmi imaginam că pot fi, nu ştiam nimic despre dizabilitate, handicap sau autism.

Dar iată, de doi ani alerg pentru copiii cu autism, copii printre care se numără şi fetiţa mea, Ines. Supereroina mea. Minunea mea, care a apărut când nici nu mai credeam. După zece ani de încercări, stimulări hormonale, teste şi investigaţii. Ca un înger trimis de sus, să mă schimbe şi să îmi schimbe toată lumea.

Continue Reading →