Cele mai ciudate întrebări puse persoanelor cu dizabilități sau părinților lor

Ce cred oamenii despre noi sau despre copiii noștri?Această întrebare nu ar trebui să ne afecteze, dar implicațiile ei încă mai au efect asupra noastră în ziua de azi.

Suntem înconjurați de tot felul de persoane cu care suntem nevoiți să interacționăm, chiar dacă noi nu vrem asta. Când suntem puși în această situație, nu ni se dă un manual cu instrucțiuni despre cum să reacționăm, așa că ne-am gândit să vă împărtășim câteva întrebări (și răspunsuri) care să vă pregătească pentru eventualele neplăceri întâlnite pe drumul dizabilității.

Am întrebat așadar comunitatea “Supereroi printre noi” care a fost cea mai ciudată întrebare pe care au primit-o vreodată vizavi de propria dizabilitate sau a copilului lor. Am primit multe răspunsuri și, pentru că întrebările și curiozitățile sunt diverse, le-am grupat în câteva categorii:

1.”E autist, nu aude/nu vorbește.”

Continue Reading →

Alerg pentru autism pentru că autismul nu este contagios

grup de maratoniști, cu medalii la gât
Autoarea, a doua din stânga, alături de echipa centrului ATCA și de Adrian Gemănaru, inițiatorul Plajei terapeutice, la maratonul Alerg 24h. Autism Marea Neagră, de la Constanța, 2018.

Nu sunt vreo sportivă, așa cum nici o mămică specială nu mă vedeam. Nu credeam că pot alerga la maratoane, doar spre terapii, cu fetiţa mea. Nici mămică de supererou nu îmi imaginam că pot fi, nu ştiam nimic despre dizabilitate, handicap sau autism.

Dar iată, de doi ani alerg pentru copiii cu autism, copii printre care se numără şi fetiţa mea, Ines. Supereroina mea. Minunea mea, care a apărut când nici nu mai credeam. După zece ani de încercări, stimulări hormonale, teste şi investigaţii. Ca un înger trimis de sus, să mă schimbe şi să îmi schimbe toată lumea.

Continue Reading →

Autismul, din perspectiva unui băiat de zece ani

băiat, poarta o mască de supererou, privește zâmbind spre camerăDavid  este un băiat de zece ani, autist. Are doi frați mai mici, merge la școala din comuna Gilău, județul Cluj iar în timpul liber citește sau merge la cinema. Unul dintre frații săi este diagnosticat, deasemenea, cu autism. Mezina este și ea în investigații privind TSA.

L-am rugat pe David să explice cum se vede autismul prin ochii lui.

Care sunt cele mai frumoase lucruri pe care îţi place să le faci?

Mie îmi place să mă joc cu jocuri pe calculator. Jocul meu preferat este un joc în care trebuie să construiesc oraşe cu tot ce este necesar.

Continue Reading →

Flori târzii. Povestea unui copil cu autism

În dimineaţa asta m-am trezit mai devreme decât de obicei. Decât m-aş trezi eu, vreau să spun. De obicei trezirea se dă inainte de şase dimineaţa, deşi nu e musai nevoie. Oricum, sunt mulţumită, pentru că nu mi-am putut permite acest lux mult timp. Autismul îl trezea la ore târzii şi îl îndemna să urle înspăimântat. Şi la fel eram şi noi când îl priveam. Şi neputincioşi. Şi neştiutori. Toate astea ne duceau în direcţii total greşite. Mersul pe sârmă nu era pentru noi, doi părinţi care îşi făcuseră planuri şi care vedeam viitorul.

Continue Reading →