Dawn Hoffman este terapeut ocupațional pediatru, având o experiență de 23 de ani în lucrul cu copiii cu nevoi speciale. Abordarea sa terapeutică pune accent în special pe nevoile senzoriale ale copiilor. Face voluntariat in România înca din anul 1999 iar de curând s-a mutat aici definitiv, în Oradea. În timpul liber îi place să citească, sa gătească sau să învețe limba română.
1. Pe noptieră
În acele momente dinaintea somnului, când îmi pot linişti mintea, îmi place să citesc câteva capitole dintr-o carte bună. Dimineaţa mă îndrept din nou spre teancul meu de cărţi, de această dată pentru a-mi lua puterea pentru o nouă zi, citind Biblia.
2. Pictura lui Liviu
Aceasta pictură îi aparţine unui prieten foarte special. Liviu are zece ani şi paralizie cerebrală. Este, de asemenea, orfan. Dar este și cel mai vesel copil din lume şi mă învaţă de fiecare dată ce înseamnă să găseşti bucurie în orice situaţie. Acum, de când locuiesc în Oradea, nu ne mai putem vedea foarte des. Însă ori de câte ori privesc desenul sau, zâmbesc.
3. Culorile cerului
Nimic nu bate un apus de soare în Arizona. Nimic! Desi pentru mine acasă este acum România, fotografia aceasta îmi amintește mereu de locul din care vin. Este cu mult mai mult decât un loc frumos de pe lume.
4. Un bilet scris de mână ce stă la mine pe frigider
Bucățica asta de hărtie, pe care am primit-o de la o prietenă si pe care o port cu mine peste tot, de 25 de ani. Mi-a scris aceste cuvinte într-o perioadă foarte dificilă pe care o traversam în cadrul unui program de perfecționare si prin care ne pregăteam sa devenim terapeuți ocupaționali. Acest bilet la care tin enorm a călatorit cu mine peste tot în lume. Dumnezeu este totul.
5. O amintire de la tatăl meu
Acest inel este ultimul dar pe care l-am primit de la tatăl meu, înainte ca el sa plece dincolo. Când îmi privesc mâna și dau cu ochii de inel mă inundă amintiri atât de placute! Desi iubesc acest inel, cel mai tangibil cadou pe care mi l-a oferit tata, totusi cel mai mare dar pe care el mi l-a oferit a fost binecuvântarea sa de a mă întoarce la viața mea din România.
6. Aroma ce mă poartă acasă
Dacă “acasă” ar avea un miros, atunci acesta ar fi. Când aroma dulce-înțepătoare a scorțișoarei îmi inunda apartamentul simt ca sunt din nou acasă, în Arizona. Aprind lumânarea asta de obicei atunci când mi se face foarte, foarte dor de casă.
7. Locul meu preferat
Locul meu preferat este Balboa Island/Newport Beach, California. Nisip fin, apa albastra și suntetul valurilor. Când privesc imensitatea oceanului sau micimea firelor de nisip nu pot sa nu ma gândesc la măreția lui Dumnezeu și să Îi multumesc pentru că a făcut lumea atât de frumoasă, inclusiv oceanul acesta, doar ca sa ne putem noi bucura de ea.
8. Gențile de călătorie
Aceasta este imaginea tuturor bunurilor mele pământești. Desi nu mi-a fost deloc ușor să mă despart de multe lucruri, am descoperit bucuria de a trăi simplu. Gentile astea reprezintă totodată felul meu nomad de trăi- lună de lună în autocare, trenuri sau avion.
9. Cadouri de Valentine’s Day handmade
În fiecare an primesc o astfel de felicitare făcuta manual din partea prietenei mele, Vanessa. Împreună am lucrat ca misionari în Budapesta, în 2001. Obișnuia să spună despre mine ca eu sunt cea puternică și curajoasă, pentru că lucram cu copiii cu dizabilități. Greșea. Vanessa este acum mama a doi gemeni născuți prematur, la 26 de săptămâni, dintre care unul are nevoi speciale. Cu toate acestea, își face întotdeauna timp sa ma încurajeze. Ea pe mine! Este eroul meu.
