Conceptul Bobath reprezintă o abordare holistică a tratamentului leziunilor sistemului nervos central, ce vizează trei aspecte: kinteoterapia, terapia ocupațională și logopedia.
Bazele terapiei Bobath au fost puse în anii 1950 de cuplul german Berta şi Karel Bobath, el fiind neurolog şi psihiatru, iar ea fizioterapeut. După ce au emigrat în Statele Unite ale Americii, Berta Bobath s-a specializat în recuperarea pacienţilor afectaţi de accidente vasculare şi a copiilor cu paralizie cerebrală.
Conceptul Bobath reprezintă o abordare holistică a tratamentului leziunilor sistemului nervos central, ce vizează trei aspecte:
Kinetoterapia
Utilizează tehnici specifice de manevrare care îl ajută pe copil să îşi relaxeze, apoi să folosească muşchii şi articulaţiile. Baza conceptului Bobath stă în facilitarea mişcării de către kinetoterapeut. “Noi nu îi învăţăm mişcările, ci le facem posibile”, spunea Berta Bobath în 1981. În cadrul şedinţelor de kinetoterapie, terapeutul încearcă întărirea muşchilor slăbiţi şi mobilizarea articulaţiilor rigide, învăţând pacientul cum să se mişte aşa încât să îşi conserve energia şiş a reducă, astfel, durerea pe care o resimte. Dacă o parte a corpului nu poate fi folosită corespunzător pentru că este rigidă sau dureroasă, kinetoterapeutul va ajuta la obţinerea unui echilibru şi va încerca să găsească o modalitate prin care toate părţile corpului să poată participa la mişcare.
Abia după ce copilul dezvoltă o poziţie sigură şi susţinută, poate interacţiona cu mediul înconjurător.
Terapia ocupaţională
Urmăreşte să maximizeze potenţialul copilului de a fi independent în activităţile zilnice, şi foloseşte frecvent joaca şi explorarea pentru a-l învăţa abilităţi noi.
Leziunile cerebrale afectează capacităţile senzoriale şi propriocepţia, estimarea distanţelor în spaţiu. Terapia ocupaţională încearcă să îl ajute pe copil să depăşească aceste obstacole, cu ajutorul unor activităţi atent gradate, în aşa fel încât el să îşi poată coordona mai eficient ochii şi mâinile pentru a se îmbrăca, mânca, citi, scrie şi a se juca.
Logopedia
Are de-a face nu doar cu comunicarea şi vorbirea, ci şi cu toate aspectele mişcărilor orale. Dificultăţile în a coordona muşchii pentru vorbire sugerează că există probleme şi în ceea ce priveşte mâncatul sau băutul.
Un copil cu leziuni cerebrale poate folosi, însă, mai multe moduri de a comunica. Cu ajutorul ochilor şi mâinilor, copilul nonverbal poate comunica prin sisteme de imagini, apăsare de butoane, computere şi sisteme cu înregistrare vocală. Astfel le este facilitată interacţiunea cu cei din jur.
Terapia Bobath combină aceste discipline pentru a-i oferi copilului abilitatea de a explora lumea, de a-şi comunica nevoile şi de a participa nu doar la sesiunile de terapie, şi la activităţile normale de zi cu zi.
Acest concept terapeutic bazat pe plasticitatea neuromusculară a fost unul deschis de la bun început. “Conceptul Bobath este neterminat”, spunea K. Bobath în 1986. “ Sperăm că el va creşte şi se va dezvoltă în anii ce vor urma”. Acest lucru, de bună seamă, s-a întâmplat: din abordarea terapeutică au fost scoase exerciţii care s-au dovedit a fi ineficiente, au fost adăugate manevre noi, iar cercetările continuă.
Astăzi metodă Bobath este probabil cea mai utilizată formă de recuperare în Australia, Suedia, UK, dar şi România.