Tehnica Ulzibat

Tehnica Ulzibat este o intervenție chirurgicală unică, minim invazivă, ce permite corecția modificărilor musculare structurale la pacienții cu patologii locomotorii (tetrapareză spastică, parapareză spastică, hemipareză spastică, torticolis muscular, scolioză).

Indicațiile metodei sunt atât pentru boli congenitale, cât şi dobândite. În cazul paraliziei cerebrale infantile, tehnica este mult mai eficientă dacă se face la o vârstă cât mai fragedă.

A fost inventată și brevetată de profesorul V.B. Ulzibat, fiind cunoscută ca miofibrotomia muschiului spastic în etape.

Metoda se bazează pe secţionarea fibrele musculare fibrozate (moarte) în zona prinderii acestora de os, în scopul înlăturării contracturilor musculare organice şi a sindromului miofascial de durere. Procedura chirurgicală se realizează cu ajutorul unui scapel special (bisturiu) care permite chirurgului să incizeze punctiform pielea, să pătrundă subcutanat și să efectueaza miofibrotomia muschiului spastic.

Continue Reading →

“Mama, de ce nu merg picioarele astea?”

Pe la trei ani au început întrebările lui: “mama, de ce nu merg picioarele astea? Când voi merge, voi juca şi eu fotbal?” I-am răspuns de fiecare dată şi i-am spus adevărul.

mamă îmbrățișându-și băiatul

Sunt mama lui Filip şi povestea noastră începe aşa: toţi prietenii noştrii aveau copii, erau frumoşi şi gingași. Eu însă nu rămăsesem încă însărcinată, nici nu îmi puneam problema că nu voi putea deveni mamă. Apoi au început cei 3 ani de drumuri pe la medici, analize şi medicamente şi într-un final am rămas însărcinată. Fericirea pe care am simțit-o atunci când am aflat vestea nu se poate descrie în cuvinte. Am aflat că este băieţel, i-am găsit şi nume, Filip Ştefan, cel mai frumos nume rostit vreodată. Visam cum îl voi face tenisman sau înotător.

Aşa fericită cum eram, m-am trezit pe la 30 de săptămâni cu dureri şi stări de rău. M-am internat, aveam tensiune mare, după 9 zile a trebuit să nasc prin cezariană. Acum începe partea frumoasă!

Continue Reading →

Luana Tudor: “Prefer să mă adaptez eu mai bine cerințelor lumii reale și nu invers”

Luana Tudor este diagnosticată cu tetrapareză spastică, “îmbunătățită” cu elemente extrapiramidale (mișcări necontrolate ale corpului). Acum se pregătește pentru BAC, pe care îl va da într-un liceu de masă, fără curicullum adaptat, deoarece Luana a ales să se  adapteze ea e cerințelor lumii reale și nu invers.

Luana Tudor, împreună cu echipa sa: bunicul, medicul și kinetoterapeutul său

Hai să urcăm pe poduleț, Lu! îmi spune Mihai, kinetoterapeutul. O nu, iar podulețul, iar n-o să reușesc și o să plâng, iar o să iasă Maie din sală, nici nu știu de ce ține Mihai atâta să urc pe cutia asta albastră, zice că numai așa voi putea să merg singură, ca toți copiii. Da, ieri am împlinit 6 ani și eu încă nu merg singură, decât dacă mă ține maie de mână. Maie e așa bună, stă mereu cu mine, chiar și aici la spital.

Circul care urmează acum va fi nimic pe lângă cel de mâine dimineață când doamna doctor îmi va face iar toxină (toxină botulinică) la ambele picioare, care e tot pentru mers. Doamna doctor (dr. Conferențiar Luminița Pădure), sau mami Lumi, cum îi spun eu, îmi spune mereu că va veni o zi în care o să merg, ca toți copiii. Deși mă doare când ea îmi face toxină, o iubesc pentru că de fiecare dată când ajung aici la spital, mă strânge la pieptul ei cald și parfumat frumos și mă simt de parcă aș ajunge acasă, căci acasă la Periș când mă duc, nu mă așteaptă nici o mămică, dar aici da. I se potrivește numele de Luminița, are o privire luminoasă și veșnic veselă, iar când intră în salon dimineața la vizită, mă luminez și eu…

Continue Reading →

Tedy Necula: „Felul în care te raportezi la propria experienţă poate schimba şi opinia celor de lângă tine”

Tedy Necula este regizor de film. Mulţi îl cunoaştem încă de pe vremea când juca în filmul lui Radu Gabrea, Noro (2002). Experienţa aceasta l-a dus, încetul cu încetul, spre regie, aşa încât, astăzi, Tedy Necula produce filme inspiraționale la Filmărie.  Însă dincolo de aceasta, Tedy Necula este şi speaker inspirational le vorbeşte oamenilor despre „pot”, despre cum îşi pot găsi resorturile interioare să meargă mai departe, învăţând să se asculte pe sine, întâi de toate. Tedy Necula nu este o persoană cu dizabilităţi, este un om care nu stă pe loc şi care îi motivează şi pe ceilalţi să nu o facă.

 Supereroi printre noi: Tedy Necula, voi începe cu o întrebare care nu îmi dă pace în ultima vreme: crezi în schimbările pe care le produc „lucrurile mici”?

Tedy Necula: Da, absolut! Ele, oricum, sunt înlănţuite fără să ştim noi, de sus, dar când le şi prindem într-un concept… atunci devine interesant. La ce mă refer: iată, de exemplu, pe facebook, vezi că lumea începe să dea share unui video de un anumit tip. Cu lucruri care sunt, în principiu, mici. Însă ele devin mari distribuindu-le. Aşadar, cred în lucrurile mici, cu condiţia ca ele să nu rămână izolate. Pentru că ele se întâmplă, e adevărat, dar dacă le dai mai departe, precum poveştile împărtăşite, capătă o altă amploare. Se adună, se multiplică şi influenţează pozitiv alte lucruri, mai mici, mai mari…

Continue Reading →