Despre chestia aia care li se întâmplă numai drogaţilor, beţivilor şi iresponsabililor

De unde vin copiii cu dizabilități? Din nopți de beție și sex la nimereală cu drogați? Cât din ceea ce e folclor e si adevărat? 

E marţi dimineaţa şi nu mă duc la şcoală. Azi am voie să chiulesc. Mă duc să îmi fac analizele. Sora mamei e asistentă medicală la Spitalul pentru Copii “Emilia Irza” aşa încât de două ori pe an mă cheamă la înţepat şi dat pipi în eprubetă. E mişto. Colegii de clasa mă întreabă de fiecare dată cum a fost, dacă a durut… chestiile obişnuite. Uneori mă dau mare.

În spital miroase a tifon şi clor şi e foarte curat. Cum intru, trebuie să mă opresc la un ghişeu la care trebuie să o rog pe o tanti să o cheme pe asistenta Scorțea, de la preşcolari. Asta e mătuşă-mea. Tanti înfige degetul în discul telefonului şi cere prefixul preşcolarilor. Ştiu deja că trebuie să aştept în hol.

Continue Reading →

Eu sunt mama lu’ retardata aia

Cuvântul cu R pe care atât de des îl folosim şi pe care îl auzim mereu în jur, cuvântul în spatele căruia aruncăm tot ceea ce ne este dezagreabil la o persoană. Pentru alţii însă,”retardata” înseamnă cu totul și cu totul altceva.

Acum, că auzim în jurul nostru despre diverşi handicapaţi şi retardaţi care ne umplu vieţile, ne-am obişnuit. Că jurnaliştii folosesc termeni ca cei de mai sus pentru a caracteriza clasa politica- am tot văzut. Organizăm campanii, strângem pungi cu mâncare şi jucării de care copiii noştri sănătoşi s-au plictisit şi pe care apoi le trimitem binevoitori unor copii cu dizabilităţi, bieţii de ei. Pe drum ne înjuram la volan cu un cretin de handicapat. Ne întoarcem acasă şi ne relaxăm pe facebook. Ne plângem că un retardat ne-a stricat ziua. Prietenii virtuali ne comentează statusul, preluându-ne cuvintele. Şi dai scroll şi citeşti retradat de 10 ori în 12 comentarii. Mai băgăm un emoticon. Mai desfacem o bere. Hai că ne-am răcorit. Futu-i mama lui de handicapat, ca rău ne-am mai enervat! Cu cine i-a dat drumul pe stradă. Ăştia trebuiesc legaţi, mă!

Continue Reading →

De ce m-am alăturat echipei de Supereroi

Cristina Coman s-a alăturat echipei Supereroi printre noi în calitatea sa de mămică la dublu: a lui Darius, un şcolar vesel şi sănătos şi a Anei, fetiţa sa diagnosticată cu Sindrom Rasmussen

Când te doare ceva, o măsea de exemplu, spui uneori lucrul acesta persoanelor care sunt lângă tine dar nu o faci intenția de a primi un răspuns gen “mergi la stomatolog”. Tu știi că asta trebuie făcut, dar din varii motive nu ai ajuns. Ai nevoie de cineva care să iți spună “ştiu că doare rău, e groaznică durerea de măsea, dacă pot face cumva să te ajut să îmi spui, sunt aici, doar să îmi spui”.

Când mi s-a oferit șansa să scriu despre cum arată viața mea de când sunt mama unui copil special, am luat-o ca pe unul dintre răspuns rugilor mele.

Continue Reading →