Într-o lume în care, instinctiv, ne întoarcem capul cu dezgust sau milă atunci când întâlnim un copil cu nevoi speciale, am cunoscut pe cineva care a ales nu doar să lucreze cu ei, ci şi să devină mamă adoptivă pentru o fetiță “diferită”. De la împotrivire la bucurie, aceasta este povestea sa.
Nicio fetiţă nu îşi imaginează că, atunci când va fi mare, va avea un copil cu dizabilităţi. Nimeni nu îşi propune de la bun început să lucreze alături de copii non verbali, imobilizaţi la pat, cu paralizii sau care au nevoie de asistenţă permanentă în activităţile zilnice. Fiecare dintre noi, părinţii naturali, îngrijitorii, terapeuţii sau părinţii adoptivi ai unui copil diferit am parcurs un drum lung şi greu, despre care, uitându-ne peste umăr, putem spune: nu noi am ales, Altcineva a ales pentru noi încă dinainte ca noi să ne dăm seama. Drumul până la acceptare este lung şi greu, presărat cu multe momente de împotrivire, de frică, de revoltă.
