Ruxandra Mateescu, 37 de ani, este fondatorul proiectului Supereroi printre noi. Timp de patru ani a creat design floral în atelierul propriu, Buchetiera. A fost redactor colaborator al siteului Totul despre mame, în cadrul rubricii Copilul cu nevoi speciale, alți patru ani. Locuieste în București, împreună cu soțul și trei copii, Petru, Ana si Olguța, motivația acestui site. Iubește să citească, de preferință într-o cameră cu vedere la mare. Urăște să se ude pe șosete.
1. Colțul meu de liniște
Un scăunel cules dintr-o escapadă de weekend și pe care băiatul nostru l-a folosit pe post de umbrelă. Imaginea lui râzând în ploaie. Cărțile în care mă adun la sfârșitul unei zile grele. O lucrare a fratelui meu, acum departe de casă.
2. O amintire de la bunica
Amintiri dragi din copilărie, atunci când bunica mea, croitoreasă, organiza mese în familie. Se scotea vesela cea bună, veneau toate rudele, se râdea si se asculta “Etapa”, la radio. Degetarul acesta este aproape un “organ” al bunicii mele.
3. O carte primită cadou
Un om foarte drag în viața mea care, aproape fără vorbe, m-a încurajat să scriu. M-a convins că și femeile pot scrie bine, mi-a dat curaj când nu aveam rămasă nicio picătură. Mi-a dat cartea asta în dar, pentru a mă convinge. Nu sunt fan Isabel Allende dar da, m-a convins 🙂
4. O amintire a ceea ce sunt
Un pandantiv pe care l-am lucrat singură, din porțelan, sub îndrumarea Mădalinei Teler. O coroniță, să îmi amintesc mereu că “voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică, ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm „Tată!”. Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.” (Romani 8:15, 16)
5. Prima vacanță în doi după nașterea Olgăi
Paris. Un vis la care nu mai speram. Excursiile departe de casă, fără copii, sunt ultimul lucru pe lista părintilor copiilor cu nevoi speciale.
6 & 7. Colier Raluca Buzura & rochia argintie
Să nu mai uit vreodată sa îmi iubesc corpul și să ma bucur de el. Să nu îl mai consider vreodată vinovat pentru nașterea unui copil cu nevoi speciale. (foto: Raluca Buzura)
8. Portretele mele, prin ochii băiatului meu
Între cele două e o diferență de doi ani și două sarcini pierdute. Cel de-al doilea m-a ajutat sa mă văd așa cum eram și cum mă vedeau si cei dragi: tristă, dură, închisă în mine. M-au ajutat să pun stop doliului.
9. Koyori
Primul meu business, o meserie pe care am învățat-o singură, de la zero- designul floral. Să îmi demonstrez că pot, să mă văd și altfel decât “principalul vinovat” al dizabilității copilului meu. Ani frumoși, în care am reînvățat respectul de sine.
