În dimineaţa asta m-am trezit mai devreme decât de obicei. Decât m-aş trezi eu, vreau să spun. De obicei trezirea se dă inainte de şase dimineaţa, deşi nu e musai nevoie. Oricum, sunt mulţumită, pentru că nu mi-am putut permite acest lux mult timp. Autismul îl trezea la ore târzii şi îl îndemna să urle înspăimântat. Şi la fel eram şi noi când îl priveam. Şi neputincioşi. Şi neştiutori. Toate astea ne duceau în direcţii total greşite. Mersul pe sârmă nu era pentru noi, doi părinţi care îşi făcuseră planuri şi care vedeam viitorul.
Povestea ta
Maternitate și boală rară
Am stat și-am judecat îndelung dacă merită sau nu să am experiența asta, dacă merită să mă joc de-a mini-demiurgul care aduce pe lume o ființă nouă. Am o boală rară, care se poate transmite genetic și asta mi-a modificat temeinic viziunea asupra maternității.
Rugă pentru copiii mei
Doamne, eşti acolo?…
Aş prefera să nu fii! Aş prefera un cer gol unui Dumnezeu ca tine, nemilos cu copiii mei. Mă auzi? Sau Tu nu auzi decât rugăciuni canonice şi liturgice?
Mic tratat de inconștiență asumată
Stăteam zilele astea și mă gândeam la ce termen ambiguu e inconștiența asta și cât de multe acoperă- câte situații, câte contexte! Ai zice chiar că e un concept-umbrelă, la câte include. Dar, pentru coerență, am să decupez doar una din situațiile pe care le acoperă, băgându-le sub un mare preș- și anume inconștiența, clar asumată, de a fi părinte de copil cu o boală rară în România.