Maria Vescu, educator: “Noi, ca şi pedagogi, trebuie să vrem, atâta tot”

Maria Vescu a fost educatoare timp de șapte ani iar pentru o bună perioadă de timp a condus propria gradiniță. În acea vreme a avut la clasă și o fetiță cu nevoi speciale ( retard psiho-motor). Apoi, mai târziu, odata ce a plecat în Germania, a avut ocazia de a avea în grupă mulți alți copii cu întârziere de dezvoltare. A cunoscut un alt tip de societate, a lucrat într-un alt tip de colectiv, în care termenul „școală incluzivă” este ceva firesc iar gesturi precum cel pe care ea îl facuse în tară sunt considerate absolut firești.

Lucrez ca educatoare de şapte ani, iar pe Olga am avut-o în gradiniţă câteva luni. Nu ţin minte să fi avut vreodată emoţii sau reţineri în legătură cu integrarea ei în colectiv. Am văzut-o prima oară la nişte prieteni comuni. Era o fetiţă slăbuţă şi veselă. Mi-a plăcut de prima dată si cred că a fost reciproc. Ţin minte că o dădeam în leagăn iar ea râdea de mama focului. Părinţii ei mi-au spus că are o boală genetică rară şi că nu se ştie exact cum, de ce, cât timp…Pentru mine este un copil. Un copil şi atât. Evit să folosesc termenul de “normal” pt că tocmai acest termen accentuează diferenţele dintre noi. Cine e de fapt “normal”, ce înseamnă un copil normal, o familie normală, o societate normală?…

Continue Reading →