În urmă cu şapte ani intra în viaţă noastră Lizuca. O prezenţă plăcută în burtică, cuminte, uneori rebelă, mai ales când exageram cu înotul, însă agreabilă şi permisivă cu călătoriile şi agitaţia mea de zi cu zi. Îi ştiam numele cu mai bine de cinci ani înainte ca ea să apară. Ştiam că o să fie cea mai iubită fetiţă şi că o să poarte numele mătuşii şi bunicii mele preferate, Ana Elisabeta. Sarcina a fost uşoară, plăcută, am lucrat până cu două zile înainte de a naşte cu veselie şi uşurinţă. Nimic nu anunţa faptul că Lizuca noastră va fi altfel…La două zile după naştere am primit vestea că este suspectă de un sindrom genetic, care a fost confirmat două săptămâni mai târziu. Trisomie 13 sau Sindromul Patau. Este o anomalie cromozomială care afectează 1 din 22 000 de copii care se nasc. Este vorba despre faptul că perechea de cromozomi 13 conţine material genetic în plus, fie o parte, fie un cromozom întreg. Această condiţie genetică determină multiple malformaţii ale organelor şi retard sever psiho-motor. Puţini sunt cei care supravieţuiesc la naştere, iar dintre cei care se nasc cu acest sindrom, între 5 şi 10% reuşesc să depăşească primul an de viaţă. Iar Lizuca este unul dintre supravieţuitori!
De când suntem părinţii Lizucăi, ne gândim incontinuu la soluţii pentru ea. Convenţionale sau nu. Am ȋncerat foarte multe terapii alternative si cu certitudine vom mai ȋncerca şi de acum ȋncolo, ȋnsă o să mă opresc asupra celor care au avut rezultate pozitive asupra ei.
Terapia asistată de animale este cea pe care am practicat-o ȋncă de la naştere, pentru că am avut ȋntotdeauna câini ȋn casă.