Ce mi-ar spune copilul meu, dacă ar putea?

George este un copil frumos și destept. Cred că de fapt fiecare părinte și-ar descrie copilul așa. Însă George mai are o calitate în plus: are autism.

George este un copil frumos și destept. Cred că de fapt fiecare părinte și-ar descrie copilul așa. Însă George mai are o calitate în plus: are autism. Da, o calitate, pentru că datorită autismului poate face lucruri pe care alți copii nu le vor face vreodată, cum ar fi să reproducă la pian melodii pe care le aude o singură dată, să audă sunete pe care eu nu le percep sau nu le conștientizez, să facă diferențe între gusturi pe care majoritatea dintre noi nu le-ar sesiza. Azi am o stare bună, deci vreau să văd calitatea din autism.

George s-a dezvoltat ca toți ceilalți copii până aproape de 2 ani, iar șocul anafilactic de la 1 an și 10 luni a fost momentul când parcursul dezvoltării sale parcă a schimbat traseul. Nu știu dacă e o coincidență, dacă șocul a fost factorul declanșator al autismului, ideea e că de atunci totul s-a schimbat. S-a pierdut limbajul, jocul a devenit stereotip, atenția s-a răsfrânt doar asupra lucrurilor care îl interesau, iar nopțile au devenit lungi și obositoare prelungiri ale zilelor, pentru că nu dormea.

Continue Reading →

Crăciunul meu autist

Crăciunul în familiile copiilor cu nevoi speciale este şi el “special” într-o oarecare măsură. Un rezumat scurt şi pe înţelesul tuturor, un “dicţionar explicativ” al Crăciunurilor noastre diferite, în cazul în care vreţi să veniţi la colindat.

Vine Crăciunul! Prilej de bucurie, cadouri, pregătiri, mâncare multă, dulciuri, colinde și zăpadă. Părinții fac eforturi să-și mulțumească merituoșii copii cu jucării pe care aceștia le văd pe canalele de desene animate: păpuși care fac pipi, ponei care oftează a plictiseală, câini care îți citesc gândurile, etc.

Într-o familie unde există un copil cu autism sau mai mulți, sărbătorile sunt altfel. Toate evenimentele trebuie gândite minuțios în avans, programul familiei e strict după capacitatea copilului de a face față stimulilor și agitației specifice, bradul trebuie ancorat pentru a nu fi dărâmat la fiecare minut. O să vă povestesc în cele ce urmează marile provocări ale Crăciunului în familia noastră.

Continue Reading →

Scurtă poveste despre autism, depresie și un blog culinar

Crezi că uşa asta se va mai deschide vreodată? mi-am întrebat omul vazând că se face anul de la diagnostic şi tot ca lupii singuratici trăim. Nu mă interesează! mi-a zis.

9 noiembrie 2010 a fost ziua diagnosticului. Păşisem cu încredere în Clinica de Psihiatrie Infantilă din Cluj-Napoca. Urma să-l vadă pe David un mare domn doctor într-ale psihiatriei infantile. Auzisem că e şi competent şi cumsecade. Nu-mi era frică, eram convinsă că o să aud că nu mă pricep să-l stimulez suficient, că lipsesc prea mult de acasă, că e vina mea în principal şi că desigur, tandemul română-maghiară nu era potrivit pentru copil, că sigur se instalase o tulburare de limbaj. Mare lucru!

-E autist, ne-a spus sigură pe ea rezidenta. Medicul pe care doream să-l consultăm, cu siguranţă prea ocupat, ne lăsase pe mâna rezidentei, o tinerică cu ochi şi atitudine de gheaţă. Am negat cu toată vehemenţa, i-am demontat o mare parte din argumente; că nu se poate, doar noi ştim că acasă copilul are contact vizual şi că mai imită din când în când, că nu stă uitându-se în pământ tot timpul. Aşa că ne-a trimis la psiholog care mi-a  înscris copilul în clasa legumelor: ”e varză, săracu’ , e autist!”

Argumentele noastre au fost neconvingătoare. Acceptam diagnosticul, dar nu şi gravitatea lui, noi ştiam ce face şi ce nu face David în mediul lui de acasă.

-Doamnă, nu sunteţi capabili să acceptaţi diagnosticul! Copilul acesta are autism. Uitaţi-vă la el, e sever afectat. Nu stiu de ce Dumnezeu alege numai copii frumoşi şi angelici ca el, ne-a spus psihologul.

Mie îmi curgeau lacrimile pe obraz şi mă întrebam ce vină are Dumnezeu în toate astea.

Continue Reading →

Divorțul nu e o tragedie. E un nou început.

Nu de puține ori, familia în care se naște un copil cu nevoi speciale se destramă, din diferite motive. Lunile acelea, uneori chiar ani, pot fi cele mai grele din viața unui părinte. Cum timpul le cerne însă pe toate, se poate dovedi în cele din urmă că ați făcut cea mai bună alegere. Pentru toată lumea.

În ultimii 7 ani, de când am înființat Asociația Părinților Copiilor Autiști din Bacău, am avut șansa să cunosc sute de familii cu copii cu autism sau alte deficiențe. În același timp, am putut observa cât de mare e numărul familiilor care se despart după diagnosticarea copilului, din motive diverse: tatăl nu dorește să se implice în creșterea și îngrijirea unui copil atât de special, ori își acuză soția că este vinovată pentru afecțiunea copilului, ori tatăl pleacă la muncă în străinătate și nu mai are contact cu dificultățile pe care le implică creșterea unui copil cu nevoi speciale și apar tensiuni și apoi despărțirea. Cauzele nu sunt doar acestea, fiecare familie fiind diferită și percepând diferit problema copilului și în final, a întregii familii.

O astfel de perioadă, de cumpănă, extrem de dificilă și încărcată de sentimente contradictorii, am traversat și eu împreună cu George. Aș vrea să precizez din start că am ales să discut despre acest subiect în mod public, nu pentru a primi compasiune ori pentru a acuza în vreun fel fostul soț, ci pentru a veni în sprijinul mamelor de copii speciali care tocmai au trecut ori trăiesc acum această experiență greu de traversat, arătându-le că totdeauna există soluții, că vor fi și perioade bune și liniștite.

Continue Reading →