Autism de doi bani!

Lecții neplanificate de maturizare precoce…

Când s-a trezit deodată lovit în jurul ochilor de o mână de piatră, fiindcă așa sunt mâinile lui Kiti atunci când le aruncă în dezordine în toate părțile, de bucurie sau de supărare, Felix a izbucnit în plâns de durere, iar furia i-a explodat în ceea ce s-ar fi dorit să fie o sudalmă, aruncată răspicat, cu nerv, necaz și un fel de resemnare ingenuă, ‘autism de doi bani!’.

Continue Reading →

Jurnalul lui Darius- I

Darius este un băiețel de numai opt ani, curajos și puternic. El este fratele mai mare al Anei, o surioară specială, diagnosticată cu o formă rară de epilepsie – Sindromul Rasmussen. Acestea sunt gândurile lui despre boala Anei, despre operație sau despre “nimicurile” de peste zi.

Eu sunt Darius. Pe sora mea o cheamă Ana, ea e cea care are probleme.

Eu am fost foarte supărat când Ana s-a îmbolnăvit de epilepsie. Ea s-a îmbolnăvit pe plaja de la mare.

Continue Reading →

Cum e să fii fratele unei surori cu nevoi speciale?

Cât de greu e să fii fratele unei fetiţe cu nevoi speciale? E înfricoşător, e obositor sau poate e amuzant şi la fel de firesc ca a fi fratele oricărei alte fetiţe?

Să fii fratele unei surioare “ mai speciale” nu e „mai special”  şi „mai înfricoşător”. De fapt, o fetiţă normală nu e cu mult mai diferită decât o fetiţă cu dizabilităţi. Doar gândiţi-vă la o fetiţă normală. Gata? Acum înmulţiţi de trei ori. Rezultatul este o fetiţă specială. Cel puţin asta se vede din punctul de vedere al unui frate.

Eu am primit-o pe Olguţa (alias, pe vremea aia, Bebelica) la 4 ani. Eu, îmi primele mele desene, când mami era însărcinată, am desenat-o neagră. Îmi doream să fie neagră, cu ochii albaştru şi cu părul blond. Când s-a născut eram atât de fericit (chiar dacă nu era neagră) încât nici nu am observat că avea “nevoi speciale” sau poate că eram prea mic să îmi dau seama. Doar credeam că îi place foarte mult „ sportul” (de fapt, făcea kinetoterapie).

Continue Reading →