Cât de greu e să fii fratele unei fetiţe cu nevoi speciale? E înfricoşător, e obositor sau poate e amuzant şi la fel de firesc ca a fi fratele oricărei alte fetiţe?
Să fii fratele unei surioare “ mai speciale” nu e „mai special” şi „mai înfricoşător”. De fapt, o fetiţă normală nu e cu mult mai diferită decât o fetiţă cu dizabilităţi. Doar gândiţi-vă la o fetiţă normală. Gata? Acum înmulţiţi de trei ori. Rezultatul este o fetiţă specială. Cel puţin asta se vede din punctul de vedere al unui frate.
Eu am primit-o pe Olguţa (alias, pe vremea aia, Bebelica) la 4 ani. Eu, îmi primele mele desene, când mami era însărcinată, am desenat-o neagră. Îmi doream să fie neagră, cu ochii albaştru şi cu părul blond. Când s-a născut eram atât de fericit (chiar dacă nu era neagră) încât nici nu am observat că avea “nevoi speciale” sau poate că eram prea mic să îmi dau seama. Doar credeam că îi place foarte mult „ sportul” (de fapt, făcea kinetoterapie).
Olguţa nu a fost niciodată rea, încruntată sau pretenţioasă. Doar acum, când a crescut, e mai cochetă. Tot ce e diferit este că uneori şi în unele perioade ale anului are, cum îi zic eu, o „depresie”. Ea se autostimuleaza şi alungă plictiseala devenind una singură sau mai multe C.A.R.A.C A.T.I.T.E (cartelul1 anti roman, al cărţilor (şi) al telefoanelor internaţionale ţinute extrem de jos). După ce îţi găseşte orice carte, roman, manual, caiet, hartă sau telefon/tabletă/computer nu mai poţi scăpa fără o pagină sau măcar bucată de hârtie ruptă sau fără nişte bale pe ecran/tastatură. Adică obiectul nu mai scapă!
Oricum, staţi liniştiţi, nu doar lucrurile rele se înmulţesc de trei ori. Se înmulţesc şi lucrurile frumoase, bucuriile sunt mai mari şi Olga, de exemplu, e de trei ori mai amuzantă. Odată, când era Olga FOARTE obosită a adormit la masă cu jumătate de cartof în gură.
Anul trecut, când eu aveam o perioadă mai grea la şcoală şi am vrut să mă duc un psiholog, pe nume Alina Porumboiu, care a făcut terapie şi cu Olga, îmi doream, nu ştiu de ce, ca Olga să nu mai fie. Să fie înlocuită de un frate mai mare. Eu, la şcoală, aveam nişte colegi bogaţi care întotdeauna mă băteau iar profesoara nu făcea nimic. Într-o zi, am luptat şi eu pentru prima oară iar imediat, în seara aceea, am primit un mail de la tatăl unuia dintre băieţi în care zicea: ar fi bine că fiul dumneavoastră să se ducă la un control psihologic; sigur are o „problemă”. Atunci mi-am dat seama că Olga nu este groaznică. Mi-am dat seama că unii oameni sunt groaznici nu fiindcă au o „ Problemă”, ci fiindcă nu au una. Acum nu aş primi NIMIC în schimbul Olgăi.
Am pus „ nevoi speciale” şi „diferită” în ghilimele fiindcă de fapt nu este aşa specială Olga. E specială doar la început, când îţi e frică. Ţin minte că la început şi părinţi mei erau speriaţi. Doar că după un timp au devenit fericiţi din nou.
Militez pentru stoparea trimiterii către adopţie a copiilor cu handicap sau oprirea sarcinii atunci când mama află că va naşte un copil cu dizabilităţi.
Cartel1 : asociaţie, grup, adunare şi aşa mai departe.
Interesanta si curajoasa abordare a acestui subiect.