Ce sunt „Filmele Olgăi”?

Filmele Olgăi Proiecţii de film adaptate senzorial pentru copiii cu nevoi speciale este un proiect derulat de Supereroi printre noi în parteneriat cu Happy Cinema Bucureşti prin care copiii cu dizabilităţi neuro – cognitive pot merge la cinema, în condiţii adaptate nevoilor lor.

În spatele proiectului proiectului este Olga, o fetiţă cu nevoi speciale în vârstă de nouă ani şi motivul pentru care părinţii ei au creat Supereroi printre noi, un site de storytelling pe tema dizabilităţii fizice şi intelectuale.

Olgăi îi plac desenele animate, ca oricărui copil. Însă dizabilitatea să neurocognitivă şi hipersensibilitatea senzorială pe care o asociază o împiedica să poată vedea un film la cinematograf. Pentru ea, condiţiile obişnuite din timpul proiecţiei sunt greu de suportat, aşa încât nu poate merge niciodată la cinema.

..


Pentru Olga şi pentru toţi copiii cu dizabilităţi neurocognitive, Supereroi Printre Noi şi Happy Cinema Bucureşti, cu sprijinul Asociaţiei SAMAS, organizează lunar proiecţii de film adaptate. Acestea fi ajustate pentru a reduce autostimulările şi pentru a crea o atmosferă prietenoasă şi incluzivă pentru toţi copiii cu dizabilităţi neurocognitive şi însoţitorii lor.

• Sonorul filmelor va avea un nivel scăzut, acceptabil sensibilităţii copiilor
• Luminile în sala nu se vor stinge complet
• Filmele vor fi dublate în română
• Animaţii 2D
• Libertatea de a vă mişca în timpul proiecţiei şi de a schimba locurile
• Tantrumuri, plânsete, sunete specifice etc nu doar că nu supăra pe nimeni, dar nici nu vor fi judecate. Suntem cu toţii în aceeaşi poveste
• Voluntarii Supereroi Printre Noi vă vor ajuta pe toată durata proiecţiei
• Un micuţ loc de joacă şi odihnă va fi amenajat în apropierea sălii de cinema
• Nu vor rula trailere şi reclame înaintea filmului

Ruxandra Mateescu
Coordonator Supereroi printre noi

citește mai mult… închide…

Marturii

Andreea

“E un vis devenit realitate pentru mulți dintre noi. Mulțumim! Ne-am simțit foarte bine alături de voi toți. Suntem foarte bucuroși pentru inițiativă”

Marturii

Andra

“Felicitări pentru această iniţiativă. Ne am simţit extraordinar! Aşteptam revederea în septembrie. Mult succes!”

Marturii

Mădălina T.

“La cinema. Un strop de normalitate făcut posibil. Mulţumesc!”

Marturii

Ruxandra

“Mulțumim, a fost minunat! Atenția și zâmbetele organizatorilor și voluntarilor sunt neprețuite. La fel și zâmbetele copiilor din sală.”

Marturii

Paul

“Am stat de la început la sfârșit, mulțumim mult! “

Marturii

Andreea

“E un vis devenit realitate pentru mulți dintre noi. Mulțumim! Ne-am simțit foarte bine alături de voi toți. Suntem foarte bucuroși pentru inițiativă”

De ce este nevoie de evenimente culturale adaptate copiilor cu nevoi speciale?

Izolarea socială este unul dintre cele mai comune aspecte cu care se confruntă familiile în care creşte un copil cu dizabilitate. În România trăiesc aproximativ 75.000 de copii cu dizabilităţi (persoane sub 18 ani). Dacă citeşti toate articolele de lege care specifică limpede drepturi precum „participarea şi integrarea deplină şi efectivă în societate” sau “accesibilitatea” iar mai apoi priveşti pe stradă, la cinema sau la teatru, ba chiar şi la evenimentele cu acces general, organizate din fonduri publice, precum “Zilele oraşului”, rămâi o vreme blocat într-un gând: dar unde sunt toţi oamenii ăştia?…..


Copiii şi tinerii diagnosticaţi cu o dizabilitate intelectuală sunt una dintre categoriile sociale de ale cărei nevoi şi particularităţi se ţine cel mai puţin cont atunci când sunt organizate evenimente culturale. O dizabilitate psiho -cognitivă asociază deseori sensibilităţi senzoriale ce pot face dificilă urmărirea unui eveniment desfăşurat în condiţii obişnuite. Sunetele puternice, întunericul din sală sau restricţia de a se mişca, de a vorbi ori emite sunete (lucru imposibil pentru mulţi dintre cei diagnosticaţi cu dizabilităţi intelectuale) limitează accesul acestei categorii de populaţii la evenimente artistice.

Şi totuşi, nu puţine au fost situaţiile în care prin artă terapeuţii au reuşit „să ajungă” la mintea unui copil sever afectat, ca singurul limbaj comun, pornind de aici spre o îmbunătăţire generală a stării persoanei afectate. Despre legăturile directe dintre culoare, muzică sau dans şi plasticitatea creierului, capacitatea sa de a crea noi legături neuronale, s-a scris şi studiat mult în ultimii treizeci de ani.

În 1943, Abraham Maslow, în lucrarea „A Theory of Human Motivation”, publica ceea ce astăzi este cunoscut drept „ierarhia nevoilor” sau „piramida lui Maslow”, un concept ce ierarhiza motivaţiile acţiunilor umane. Pe treapta a treia şi a patra regăsim nevoia de apartenenţă socială respectiv nevoia de recunoaştere socială, respectul şi încrederea în sine – ambele ca bază pentru cea mai înaltă treaptă- dezvoltarea personală.

Izolarea socială de care copiii cu nevoi speciale şi părinţii lor au parte îi împiedică pe cei dintâi să îşi atingă potenţialul maxim de dezvoltare. Oricâte ore de terapie costisitoare ar face săptămânal, achizițiile astfel dobândite nu sunt de mare folos în lipsa contextului social în care să poată fi aplicate. Eforturile pe care aceşti copii le depun pentru a merge încă un pas înainte, învăţând creierul să facă lucruri pe care cei neafectați le fac instinctiv, se risipesc în mediul aseptic al familiei.

În acelaşi fel în care copiii tipici au nevoie de prieteni pentru a se simţi acceptaţi şi valoroşi, copiii cu dizabilităţi intelectuale nu sunt cu nimic diferiţi din acest punct de vedere.

În organizarea evenimentelor artistice trebuie luată în considerare şi asigurarea unei atmosfere prietenoase şi incluzive pentru toţi copiii cu dizabilităţi neurocognitive şi însoţitorii lor. Este o dovadă de civilizaţie pe care o societate o poate face în secolul 21.

citește mai mult… închide…