Prima întâlnire cu Otilia Mantelers a părinților copiilor cu nevoi speciale a înlocuit oboseala cu empatia și râsul

Prima întâlnire a părinţilor copiilor cu dizabilităţi cu Otilia Mantelers a avut loc sâmbătă, 3 martie, la Joyplace, cu tema “Despre experiența fiecăruia de a fi părinte de copil cu nevoi speciale.” A fost o primă seară dintr-o serie de cinci, din cadrul Grupului de sprijin pentru părinți, organizat de Asociaţia Umanitară Marta Maria şi Asociaţia Umanitară Sfântul Ştefan.

femeie zămbind empatic

Oboseala, prietenul vechi al părinţilor copiilor cu dizabilităţi

Întâlnirea a început printr-o discuţie liberă, în care am fost invitaţi să ne exprimăm cea mai mare nevoie pe care o avem noi, ca părinţi ai unui copil cu cerinţe speciale. Aproape fiecare dintre cei prezenţi sâmbătă, la Joyplace, a ridicat problema epuizării fizice şi psihice, a oboselii, care ne împiedică să mai găsim soluţii creative de terapie şi joacă, ce ne ţine departe de momentele de relaxare şi firesc, când ne-am dori să fim şi altceva decât un părinte într-o situaţie de viaţă excepţională.

Am încercat, împreună cu Otilia, să aflăm cauza acestei oboseli cronice, iar toate drumurile au dus într-o singură direcţie: teama. Frica legată de viitorul copilului, de ceea ce se va întâmpla cu el atunci când noi, părinţii, nu îi vom mai fi alături. Teama că va muri la scurt timp după noi, închis într-un centru destinat adulţilor cu dizabilităţi. Acest sentiment copleşitor care ne împinge de la spate în a dedica fiecare minut liber terapiei de recuperare, luptei de a-l aduce cât mai aproape de o viaţă independentă.

Trei minute zilnice de linişte pot face diferenţa

Otilia Mantelers a explicat părinţilor cum, printr-un exerciţiu simplu, îşi pot da un răgaz zilnic de numai trei – cinci minute; timp în care îşi pot conştientiza emoţiile, iar astfel le pot face faţa mai bine în restul zilei. O altă soluţie propusă – listening partnership, acea tehnică prin care ne descărcăm gândurile negative sau pozitive unui ascultător imparţial.

Despre nevoile mai puţin speciale ale copiilor cu nevoi speciale

Şi totuşi, părinţii prezenţi au vrut să afle mai mult despre această frică, ce ne copleşeşte pe fiecare dintre noi, din când în când, legată de viitorul copilului. Cum o putem combate, în cele cinci minute de linişte, atâta timp cât realitatea contrazice orice încercare de gând pozitiv? Otilia Mantelers a explicat pentru noi acest sentiment, cu multă blândeţe şi empatie, mutându-ne apoi privirea înspre nevoile emoţionale nu atât de speciale pe care şi copiii cu dizabilităţi le au: „Teama legată de viitorul copiilor este a noastră, a părinţilor. Noi ne temem că ceva rău se va întâmpla cu ei. Copiii nu resimt acest lucru. Ei au alte nevoi: de a se simţi iubiţi şi acceptaţi, de a râde, de a se distra împreună cu părinţii săi. Acestea sunt nevoile lor din prezent.”

 „Nu eliminăm terapiile pentru a pune joaca pe primul loc, doar facem loc şi distracţiei în programul zilnic al familiei.”

Fiecare părinte a fost de acord că a uitat de mult să se joace relaxat ori să nu umple fiecare secundă liberă pe care o are cu un tip de terapie sau cu a căuta informaţii despre boala copilului şi metode de terapie. Fiecare dintre noi ne-am recunoscut nevoia uriaşă pe care instructorul ne-a ajutat să o vedem – de a căuta să ne despovărăm emoţional măcar din când în când.

 

Deşi au fost abordate subiecte grele şi mai puţin vesele, s-a râs mult sâmbătă, la prima întâlnire din cadrul Grupului de sprijin pentru părinţii copiilor cu nevoi speciale. Poate şi pentru că, împreună cu Otilia Mantelers, am reuşit să fim înţeleşi şi acceptaţi, fără a mai resimţi vina copleşitoare de a fi născut un copil cu dizabilitate.

Următoarea întâlnire din cadrul Grupului de sprijin pentru părinţii copiilor cu nevoi speciale susţinut de Otilia Mantelers şi organizat de Asociaţia Umanitară Marta Maria şi Asociaţia Umanitară Sfântul Ştefan va avea loc sâmbătă, 17 martie, ora 16, la Joyplace. Detalii şi înscrieri, în pagina evenimentului.

Published by Supereroi Printre Noi

Suntem o un grup de oameni care, într-un fel sau altul, avem ceva în comun: o persoană cu nevoi speciale. Am ales să spunem aici poveştile lor, poveştile supereroilor care trăiesc printre noi. Pentru că de la ei am învăţat cea mai importantă lecţie de viaţă: fiecare zi dusă la bun sfârşit este o victorie!

Leave a Reply