Studierea imaginilor este unul dintre cele mai simple lucruri pe care le putem face cu copiii. Partea frumoasă este că putem studia diferite picturi sau fotografii chiar și cu cei grav afectați din punct de vedere cognitiv, chiar și cu copiii nonverbali. Este o activitate care, pe termen lung, aduce beneficii majore.
În cazul fetei noastre, de asemenea nonverbală și cu afectare intelectuală mare, după un an de astfel de studiu de imagine, am observat următoarele beneficii:
- Are mai multă răbdare pe o activitate.
- Decriptează mult mai ușor emoțiile altor persoane, expresiile faciale și limbajul corporal. Este mai empatică.
- A învățat să petreacă timp singură, „citind” cărți de pe imagini. Poate sta chiar și 30 de minute într-o astfel de activitate, fară un adult în preajmă.
- Își dorește să învețe să citească, este entuziasmată de lecțiile de citire și învățare a cuvintelor.
- Autostimularile au fost reduse ca durată, pe parcursul unei zile.
- Îmbunătățiri vizibile din punct de vedere cognitiv.
Studiul de imagine are beneficii enorme atât în cazul copiilor tipici cât și a celor cu cerințe educaționale speciale, verbali sau nonverbali. Este o componentă importantă din educația de tip Charlotte Mason.
Ce avem nevoie
O imagine, la o calitate cât mai bună, a unei picturi sau fotografii. Reproducerea trebuie să fie destul de mare pentru a se putea observa toate detaliile- minim A4.
Personal, recomand să alegeți o pictură sau fotografie în strânsă legătură cu ceea ce studiați la muzică- geografie- istorie. Studiul interdisciplinar ajută enorm copiii cu CES.
Studiul unei picturi trebuie să fie un moment plăcut petrecut împreună, nu o „lecție” cu întrebări și răspunsuri, încărcată de stres.
1 . Printăm în dublu exemplar
Se vă printa în format mare (A4) imaginea aleasă, în dublu exemplar. O imagine se va lasă la îndemâna copilului, să se joace cu ea, să o atingă,rupă, guste, etc, ori de câte ori vrea. Este felul său de a „citi” o imagine nouă. Pentru a nu fi totuși ruptă cu ușurință, fiind astfel nevoiți să printați una noua în fiecare zi, o puteți lipi pe un carton gros. Un alt exemplar se va așeza la vedere, în locul în care învățați (birou, masa din bucătărie, canapea, etc).
O imagine se va studia patru- șase săptămâni, cu o frecvență de 1-3 dați/săptămână. Activitatea poate dura 2 minute sau 20, în funcție de nivelul cognitiv al copilului, de puterea sa de concentrare și răbdare.
2. Afișăm imaginea la vedere
Să luăm, spre exemplu, lucrarea pictorului francez din secolul 19, André-Henri Dargelas, În jurul lumii.
Înainte cu două-trei zile de a se începe studiul propriu-zis, afișați imaginea la vedere, atât pe perete cât și cea de la îndemâna copilului. Lăsați-l să o privească în voie, oricând vrea, fară să interveniți. Aceasta vă rămâne la vedere și la îndemâna copilului toate cele șase săptămâni.
Un exemplu de cum afișăm imaginile, cu o altă lucrare studiată, “Fata cu cercel de perlă”, a lui Vermeer.
3. Povestim imaginea
Alegem un moment liniștit din zi. Nouă ne place să punem muzică ambientală la volum scăzut, în fundal; în zilele întunecoase aprindem și o lumânare parfumată. Ne așezăm în colțul preferat al Olgai- pe divan.
Pentru început, adultul îi „citește” imaginea. Închipuiți-vă că povestiți unei persoane nevăzătoare ceea ce vedeți în pictura aleasă. Începem cu subiectul imaginii, cu detaliile de ansamblu și foarte evidente, din centrul imaginii. Focusul se mută treptat înspre margini. Povestim apoi despre detaliile din pictura.
Haideți să încercăm împreună
Ascultă:
Aceasta este o pictură. Cel care a pictat-o se numeste André-Henri Dargelas. El locuia cu mult timp în urmă în Franța. În imaginea aceasta vedem mai mulți copii, la școală, în clasă. Sunt doar băieți. Câțiva dintre băieți se joacă cu un glob pământesc legat din tavan. Unul dintre ei s-a suit pe glob și se leagănă. Ia uite, un alt băiat trage sfoara. Mai mulți colegi de-ai lor privesc. Pe jos sunt aruncate cărțile , caietele, creoanele. Au răsturnat un scaun. Pe pereți sun hărți. În spatele clasei este o ușă. Pe ușă intră un bărbat, profesorul lor. El are mâinile ridicate. A văzut năzbâtiile făcute de copiii și e uimit.
Copiii poartă haine roșii și albastre, au pantaloni scurți. Băiatul care împinge globul are o șapcă pe cap. Unii copii stau cuminți și citesc. Alți copii se uită la cei ce fac năzbâtii. De colțul băncii este agățată o geantă. Pe jos, lângă bancă, este un coș de nuiele. Coșul este deschis, din el iese o cârpă. Acolo își ține băiatul mâncarea. În bancă, în partea stângă, stăun băiat cu mâna la falcă. În partea dreaptă, pe o băncuță, stă un băiat cu o carte în mână.
Pe jos este o pălarie de paie. În spate se vede profesorul. El poartă costum și cravată roșie. Are mustață. Pe pereți sunt mai multe hărți. Haide să le numărăm: una, două trei. Trei hărți sunt pe perete.
După acest pas, poate că își va pierde interesul, poate că a fost suficientă informație și proces cognitiv pentru el, dintr-o dată. Nu vom insista. Reluăm activitatea în ziua următoare. Îi lăsăm în continuare imaginea la îndemână.
Daca atenția și răbdarea încă sunt acolo, putem continua cu următorii pasi, în aceeași zi.
3. Discutăm despre ceea ce am văzut
După ce am povestit imaginea copilului, îl lăsam să o privească singur, în liniște, câteva secunde sau câteva minute. După care ascundem imaginea.
În cazul unui copil înalt funcțional și care poate vorbi, îl rugăm să povestească ce își amintește despre ea. Îl putem ajuta cu întrebări, până se familiarizează cu metoda. Începem cu un lucru simplu- „ce ai văzut în imagine, copii sau animale?” Pentru început este foarte bine dacă își amintește chiar și un singur lucru.
Cu timpul, îl vom încuraja să își amintească mai mult, de asemenea detalii evidente: ce făceau copiii, unde se aflau, erau mulți sau puțini?
4. Privim încă o dată, ascundem, ne amintim detaliile
Se trece apoi la pasul următor- se arată din nou imaginea, timp de câteva minute, îndemnânadu-l să fie atent și la detalii, pe care i le indicam: cărțile de pe jos, profesorul din planul îndepărtat, scaunul trântit, etc. Durata o alegem în funcție de puterea sa de concentrare și răbdare. Cu timpul, creștem durata. Veți observa că și copilului îi vă fi mai ușor să se concentreze pentru o bucată mai mare de timp, pentru că vă începe să observe singur detaliile din imagine.
Îl lăsăm să privească, apoi ascundem imaginea, pornind din nou discuția și incurajandu-l cu întrebări despre detaliile din pictură.
În cazul copiilor nonverbali, vom înlocui discuțiile cu indicații de tipul pune degetul pe / arată-mi globul pământesc / copiii / scaunul răsturnat, etc.
5. Activitatea se reia peste câteva zile, păstrând aceeași pași
- Copilul privește imaginea
- Adultul povestește
- Discutăm împreună despre ceea ce am văzut
Nu uitați, acesta trebuie să fie un moment plăcut, petrecut în doi, în care priviți ceva frumos, nu o „lecție”.
6. Activități care întăresc studiul unei imagini
Puzzle
Printăm încă un exemplar al imaginii studiate, pe care îl tăiem în 2, 4, 6, 12 bucăți, în funcție de nivelul și abilitățile copilului. Îl rugăm să o reconstruiască.
Caută detaliul
Printăm un exemplar al imaginii studiate, din care decupăm diferite detalii. Îi dam copilului câte o astfel de mică imagine, rugandu-l să o găsească și să o așeze peste cea din imaginea mare.
Pictăm
În studiul de imagine nu este importantă reproducerea întocmai a lucrării, ci observarea detaliilor.
De exemplu, cu imaginea în față, copilul vă trebui să aleagă de pe paletă și să folosească liber doar acele culori folosite de artist. Putem face exercițiul și mai greu, incurajandu-l să așeze culorile pe foaie în aceleași locuri în care se regăsesc în lucrarea studiată: albastru în centru și stânga jos, roșu în drepata și stânga sus și tot așa.
În cazul lucrării În jurul lumii, copilul poate desena un cerc albastru, plin, de la care să traseze linii verticale și orizontale, precum sforile ce țin globul pamântesc.
Recunoaște emoțiile
O astfel de imagine sau un portret oferă ocazia discuțiilor despre emoțiile pe care le exprimă personajele. Pe același model, îi povestim copilului despre ceea ce simt personajele, analizandu-le expresiile faciale dar și poziția corpului.
Îi putem ajuta printând aceste emoticoane și rugând copilul să facă asocieri.
Mișcare scenică. Imită personajul
Acest exercițiu este unul cu beneficii majore pentru sistemul proprioceptiv (conștientizarea propriului corp), pentru conștientizarea și exprimarea emoțiilor, comunicare (chiar și nonverbală) și, nu în ultimul rând, va face mișcare.
În urma stiudiului imaginii făcut timp de mai multe zile, timp în care copilul a privit și discutat de mai multe ori despre ceea ce a văzut, ne vom juca de-a persoanjele din tablou. Vom ghida copilul în a imita cât poate el de bine gesturile și atitudinile persoanjelor. Să țină o mână la falcă, precum copilul din stânga; să ridice mâinile a uimire, ca profesorul; să stea cuminte pe scaun, ca personajul din plan secund. Toate acestea îl ajută să recunoască și internalizeze o atitudine, să învețe expresii noi („a sta cu mâna la falcă”), să își coordoneze corpul de așa manieră încât să imite aceeași mișcare.
Făcut regulat, pe termen lung acest tip de exercițiu de mișcare scenică este extrem de benefic și în zona de socializare.
Sfat:
- Procurați-vă niște mostrare de culoare din magazinele de bricolaj. Le găsiți în zona în care se comandă vopseaua colorată. Îi ajută pe copiii să fie mai atenți la nuanțele de culoare pe care le găsesc intr-un tablou.
- Pe cât posibil, oferiți copilului materiale de pictură de calitate: pensule, guașe sau acuarele, un mic șevalet, hârtie adecvată sau, din când în când, o pânză. Materialele de proastă calitate pot avea efectul invers celui dorit prin activitatea propusă. O pensulă care lasă păr, o paletă prea mică de culori, hârtii care se rup în contact cu apa pot provoca frustrare și îndepărta copilul de pictură.
