Acceptă-mă în clasa ta

5 minute

4 povești culese prin proiectul „Trimiteți-mi prietenul la școală!”, implementat de Salvați Copiii România cu sprijinul financiar al Uniunii Europene

Laura

Nu vreau să fiu tratată ca și cum aș fi “Statuia Libertății”

Adiță și Andu

Copiii învață de la adulți cum să se comporte cu ceilalți

Anca

Important pentru ea era să învețe alături de ceilalți

Maria Vescu, educator: “Noi, ca şi pedagogi, trebuie să vrem, atâta tot”

Maria Vescu a fost educatoare timp de șapte ani iar pentru o bună perioadă de timp a condus propria gradiniță. În acea vreme a avut la clasă și o fetiță cu nevoi speciale ( retard psiho-motor). Apoi, mai târziu, odata ce a plecat în Germania, a avut ocazia de a avea în grupă mulți alți copii cu întârziere de dezvoltare.

Înapoi la școală la douazeci și trei de ani

andreea ivan, tânără zâmbind în scaun rulant

Andreea Ivan este unul dintre miile de tineri cu dizabilități fizice din România pentru care școala înseamnă o etapa parcursă cu mult curaj, muncă enormă și o luptă dusă în singurătate pentru drepturi pe care Constituția le garantează, adesea, numai în plan teoretic.

Luana Tudor: “Prefer să mă adaptez eu mai bine cerințelor lumii reale și nu invers”

Luana Tudor, împreuna cu echipa sa: bunicul , medicul și kinetoterapeutul, în fața Centrului de recuperare

Luana Tudor este diagnosticată cu tetrapareză spastică, “îmbunătățită” cu elemente extrapiramidale (mișcări necontrolate ale corpului). Acum se pregătește pentru BAC, pe care îl va da într-un liceu de masă, fără curicullum adaptat, deoarece Luana a ales să se adapteze ea e cerințelor lumii reale și nu invers.

Prima zi în clasa I. Eșec total!

Băiat la lecții, aplecat deasupra caietului

Ce părinte nu are emoții când copilul său începe un nou an școlar, mai ales în primii ani de școală? În cazul copilului cu autism, prima zi în clasa I e foarte grea, acesta fiind nevoit să facă față schimbărilor majore și atâtor stimuli nemaiîntâlniți până la acel moment.

În căutarea unei grădiniţe pentru Ana

E dezarmantă lupta asta în a-i găsi copilului un locşor şi pentru el. E trist să îţi vezi copilul respins. Ei învaţă tot ceea ce alţii au dobândit firesc: sunt necesare sute de ore de terapie. Să înveţe o literă nouă e nevoie de zeci de repetări. Zilnice. Ei nu au vacanţe. Vacanţă înseamnă regres sau, în cel mai bun caz, stagnare. Şi tocmai de aceşti copii vă este teamă că nu ţin pasul?