Autor: Prof. Camelia Sandu, Colegiul Tehnic „Ana Aslan”, Cluj-Napoca
Aș dori să vorbesc, în câteva rânduri, despre experiența trăită ca profesor al unui copil cu sindrom Down. Anca mi-a fost elevă clasa a V-a până în clasa a VIII-a. E vorba despre o fetiță blondă, foarte curioasă și cu multă ambiție și dorința de a face și ea ceea ce vedea că fac colegii ei. Îmi amintesc că râdea mult, era veselă aproape tot timpul și dorea să simtă că e iubită la rândul ei. Împărțea tuturor zâmbete, îmbrățișări și mulțumiri. De câte ori ne întâlneam pe coridor mă saluta, mă întreba ce fac și mă îmbrățișa.
Pentru că era voioasă și dornică să povestească tot felul de lucruri, era acceptată și iubită de colegi. Era răbdătoare și aștepta liniștită sfârșitul orei ca să povestească cu colegii sau să își mănânce pachețelul. Scria foarte frumos și copia conștiincios schemele, tabelele, definițiile de pe tablă. Încerca să le reproducă și se bucura enorm când răspunsul ei era apreciat. Bineînțeles, o ajutam să ducă “sarcina” la bun sfârșit. Mai greu pentru ea era la testări, pentru că avea nevoie de ajutor ca să poată înțelege sarcina de lucru, apoi încerca să dea răspunsuri. Se bucura pentru fiecare notă, oricât de mică era și spunea tuturor: “…am luat 5,…am luat 6…”. Important pentru ea era să învețe alături de ceilalți.
Într-un an, la o serbare dedicată mamelor, a cerut și ea să spună o poezie pentru mama. Cele câteva versuri învățate cu mult efort au fost rostite cu zâmbetul pe buze, cu mult drag. La sfârșitul lor, a plâns … poate de emoție, sau poate de bucurie…
La sfârșitul clasei a VIII-a a primit o diplomă pentru reușita de a fi ținut pasul cu ceilalți, pentru munca înzecită de care a fost nevoie pentru a ajunge la acest capăt de drum, pentru ambiție și curaj! Acum e la liceu, sper din tot sufletul sa ajungă cât mai departe. În ceea ce mă privește , sunt bucuroasă ca am avut o astfel de elevă, extrem de doritoare să reușească, ambițioasă, sensibilă și cu dragoste de viață!
Disclamer: Acest material face parte din proiectul «Trimiteți-mi prietenul la școală!», implementat de Salvați Copiii România cu sprijinul financiar al Uniunii Europene. Conținutul său este responsabilitatea unică a Salvați Copiii România și nu reflectă în mod necesar opinia Comisiei Europene.
