background3

Antonia și Tudor

ileanaPovestea Antoniei, fetiţa cea mare, începe în 2003, cu două luni înainte de termen. După o sarcină cu mari probleme în a doua ei parte (preeclampsie), o lungă perioadă de timp de spitalizare, zeci de tratamente dureroase şi supraveghere continuă fără mare succes, medicul de gardă a hotărât în acea seară, la ora 22, să îmi facă o cezariană de urgență pentru că nu mai percepea bătăile inimii fătului. În timp ce mă pregătea, asistenta de gardă mă “îmbărbăta”, spunându-mi pe un ton neutru lasă că o să fii bine şi poate, cine ştie, o trăi şi copilul ăsta… Şi copilul s-a născut, jumătate de oră mai târziu, avea 1300 de grame şi a primit nota 1, adică era mai mult moartă decât vie…

A urmat apoi o perioadă extrem de tulbure, copilul a fost intubat, oxigenat artificial, apoi la câteva zile după naştere am primit vestea şocantă că suferă de hidrocefalie şi hemoragie cerebrală, care pot fi eventual tratate printr-o intervenţie chirurgicală, dar doar după ce copilul are minim 4 kg. Medicii nu s-au dat bătuţi şi au încercat o soluţie în premieră pentru Maternitatea Giuleşti, puncţii lombare în serie pentru eliminarea lichidului cefalo-rahidian în exces, dar ne garantând absolut nici un rezultat. După 4 săptămâni de agonie, ca printr-un miracol, de Crăciun, medicii neonatologi ne-au spus, oarecum miraţi şi ei, că abordarea a fost un real succes, hidrocefalia s-a stopat.
După încă 1 săptămână am aflat că, datorită oxigenării artificiale din primele zile de viaţă, copilul a dezvoltat o retinopatie, care poate duce în scurt timp la orbirea totală. Aşa că, la 6 săptămâni şi 1600 de grame greutate, Antonia a avut parte de prima ei intervenţie chirurgicală, laseroterapie pe retină, care şi ea a fost de succes şi a stopat evoluţia acestei afecţiuni.
La două luni de viaţă, când am plecat în sfârşit acasă, Antonia avea 2 kg şi începuse de câteva zile să mănânce la biberon. Am fost însă avertizaţi că, datorită afectării cerebrale masive, este posibil ca acest copil să dezvolte patologii grave, cu un retard fizic şi psihic extrem de accentuat.
La 4 luni a fost diagnosticată cu tetrapareza spastică şi de atunci am făcut non- stop kinetoterapie, corecţie optică (pentru miopie de -8, astigmatism, strabism), diverse terapii alternative…
Antonia creştea şi odată cu ea a încolţit ideea de a mai avea un copil. Speranţa era bine învelită în groaza de a nu avea din nou o sarcină cu probleme, aşa că am hotărât să abordăm situaţia cu mare precauţie. Am citit mult despre afecţiunea apărută la prima sarcină, am început să căutăm cei mai buni ginecologi, planificasem să avem discuţii, controale, analize… Când deodată, la câteva zile după ce am botezat un copil, ca lovită de trăsnet, am constatat că.. sunt însărcinată!!!. Din nou, nimic din ceea ce era planificat. Nu făcusem consultaţiile, analizele, testele preconizate, nu eram pregătită să am emoţii, nu ştiam cum să reacţionăm. Timpul era extrem de scurt şi trebuia să decidem repede. Şi am decis: mergem înainte! Am urmat toţi paşii pe care o gravidă responsabilă îi urmează şi am aşteptat cuminte rezultatul.

mama si fiica pe un pat de spital

La Chișinău, în spital

Pe când eram însărcinată în 5 luni, am fost nevoită să merg cu fetiţa cea mare la Chişinău, pentru o intervenţie chirurgicală. A fost o experienţă deloc plăcută, constând din 20 de ore de mers cu maşina în 2 zile, la întoarcere având copilul operat lungit peste mine şi frăţiorul ei din burtica care se mişca energic. Dar s-a încheiat cu bine.

În decembrie 2008 rezultatul aşteptării a venit: Tudor, 3200 grame, frumuşel şi sănătos. Nu o să spun că a fost uşor, dar nici greu. A fost şi este, de şase ani şi jumătate, o provocare şi o mândrie să îi avem şi să ne bucurăm de ei! Şi să le asigurăm în egală măsură atenţia de care fiecare din ei are nevoie! Au existat multe momente când eu am fost plecată cu Antonia pentru diverse terapii şi intervenţii chirurgicale, chiar şi în afara ţării, iar cel mic a stat perioade mai lungi la bunici.

 

mama și cei doi copiiDin septembrie 2014 avem deja doi şcolari în casă, ceea ce a implicat alte schimbări organizatorice, astfel încât să fie timp alocat fiecăruia din ei pentru lecţii, dar şi pentru activităţile extra şcolare (Anto cu recuperarea, Tudor cu artele marţiale), zile de naştere, petreceri, etc.

Poate sunt diferiţi, dar sunt egali în inima noastră!

 

Carmen Mustață

Este radiochimist şi auditor intern la Reactorul Nuclear de la Măgurele, mămică de Antonia şi Tudor într-o familie familie normală, cu rate la bănci pentru un apartament de două camere la etajul 8- perfect pentru exerciţiile pe trepte ale Antoniei.