background8

Paul și Robert

La primul curs la care am participat ca şi părinte al unui copil cu autism am cunoscut şi alţi părinţi. Părinţi care aveau copii mai mari sau mai mici, cu probleme mai grave sau mai puţin grave, însă toţi cu dorinţa de a ne cunoaşte, de a ne împărtăşi gândurile şi temerile şi de a discuta despre copiii noştri.

Majoritatea erau mămici iar una dintre acestea, Rodica, a fost cea care m-a ajutat să iau o hotărâre care mi-a schimbat viaţa şi pentru aceasta îi mulţumesc.

Rodica avea 2 copii, un băiat diagnosticat cu autism şi o fetiţă fără probleme. Îmi povestea atunci cât de mult o ajută fetiţa să treacă peste zilele în care totul i se părea greu şi imposibil de continuat, cât de mult o ajută când îi privea pe fereastră ţinându-se de mână şi cât de importantă era pentru băiat protecţia surorii.

Robert, băiatul meu cu autism, avea cam şase ani şi frica de a avea un alt copil cu această tulburare ne dusese spre hotărârea de a nu mai avea copii. Povestea Rodicăi ne-a determinat spre decizia de a încerca să aflăm mai mult despre cauzele autismului şi despre probabilitatea de a avea un al doilea copil cu aceeaşi deficiență.

Fiindcă la Iaşi aveam posibilitatea de a efectua un test genetic, cel pentru determinarea sindromului X fragil, care se descoperise prezent la mulţi dintre copii au autism, am mers împreună şi am făcut acel test.

Oricum, atunci, ca şi acum, nu se cunosc cauzele care determină apariţia tulburării, însă cauza genetică se vehicula încă de atunci, iar acum se pare că cercetările de ultimă oră le confirmă.

Testul a ieşit negativ, ceea ce însemna că Robert nu prezintă acest sindrom, aşa că ne-am sfătuit şi am hotărât, cu credinţa în Dumnezeu şi speranţă, să mai avem un copil.

Aşa că astăzi în viaţa mea există şi Paul, un copil deosebit, care a venit parcă în completarea destinului meu şi nu regret acum nicio clipă hotărârea pe care am luat-o în urmă cu doisprezece ani.

Paul s-a născut pentru a echilibra balanţa, s-a născut nu din dorinţa de a avea pe cineva care să poarte de grijă lui Robert, nu cred că este corect să defineşti soarta vieţii unui copil la concepere, să-i desemnezi un scop, ci din nerăbdarea şi nevoia de a simţi cum e să ai un copil care să-ţi ofere altceva decât ce-ţi poate oferi Robert. Din dorinţa de a avea un copil care să-ţi spună mama şi care să-ţi recite poezii de Ziua mamei, un copil cu care să te cerţi şi să te contrazici, care să-ţi pună întrebări la care nu găseşti răspunsuri…
Este adevărat şi că mi-am dorit ca Robert să nu rămână singur pe lume, să ştie cineva de el şi să-i pese, dar Paul este mai mult de atât şi este cu siguranţă exemplul care îmi confirma teoria prin care susţin că dacă ceilalţi copii ar trăi în preajma copiilor cu autism sau a copiilor cu alte probleme de sănătate, mentalităţile ar fi mai uşor de schimbat şi noi toţi am învăţa să fim mai buni.
Dragul meu Paul… Îţi mulţumesc că ai venit în viaţa mea, eşti un copil bun, un copil aşa cum mi-am dorit mereu, te iubesc pentru că ne iubeşti şi pentru că îmi arăţi cât de mult îl iubeşti pe Robert şi îţi doresc să ai o viaţă împlinită aşa cum meriţi!

 

Carmen Gherca

Președinte FEDRA & Ancaar Filiala Iasi