Învățăm acasă. Câteva principii de bază.

imagine dintr-o cameră, școala de acasă a Olgăi. O masă albă mare, un scaun alb, pliant, o măsuță, un dulap plin cu cărți. Pe masă se află o lampă de birou, pensule, creioane. Pe peretele din spatele mesei, un obiect de decor făcut din lemne, frunze, fructe uscate. Sub masă, o chitară și o liră.#CeMaiInvataOlga este eticheta sub care, în ultimii doi ani, am postat în pagina de facebook a asociației Supereroi printre noi diverse activități de învățare pe care le-am făcut acasă cu Olguța. De acum, este și rubrică în site, unde vom povesti parcursul de învățare al Olguței, vom posta idei de activități și lecții pentru copiii cu afectare neurocognitivă mare, ușor de făcut acasă, cu părinții și fără costuri mari. Activitățile nu se adresează unei grupe de vârste anume ci, mai degrabă, unui anumit nivel de abilități.
Dacă vă sunt de folos înformațiile găsite aici, puteți susține Supereroi printre noi cu o donație.

Primele lecții pe care le-am făcut la școala de acasă a Olgăi au fost legate de flori și frunze. Am povestiti aici de ce am ales teme ce se învârt în jurul naturii. Atunci când ne-am hotărât să începem ne-a fost frică: dacă nu vom fi în stare să o învățăm nimic și o vom face să piardă timp prețios? Dacă nu va vrea să lucreze nimic cu noi? Cum să ne împărțim timpul așa încât să avem grijă de toți cei trei copii, de gospodărie, de munca la asociație sau birou, de noi?…Și, cea mai mare dilemă- cu ce să începem?

Continue Reading →

Cum am început școala acasă. Și de ce.

imagine dintr-o cameră, școala de acasă a Olgăi. O masă albă mare, un scaun alb, pliant, o măsuță, un dulap plin cu cărți. Pe masă se află o lampă de birou, pensule, creioane. Pe peretele din spatele mesei, un obiect de decor făcut din lemne, frunze, fructe uscate. Sub masă, o chitară și o liră.#CeMaiInvataOlga este eticheta sub care, în ultimii doi ani, am postat în pagina de facebook a asociației Supereroi printre noi diverse activități de învățare pe care le-am făcut acasă cu Olguța. De acum, este și rubrică în site, unde vom povesti parcursul de învățare al Olguței, vom posta idei de activități și lecții pentru copiii cu afectare neurocognitivă mare, ușor de făcut acasă, cu părinții și fără costuri mari. Activitățile nu se adresează unei grupe de vârste anume ci, mai degrabă, unui anumit nivel de abilități.
Dacă vă sunt de folos înformațiile găsite aici, puteți susține Supereroi printre noi cu o donație.

 

Olga este copilul nostru mijlociu. Este născută în anul 2008, cu multiple malformații, hipotonie și cu speranțe de viață foarte mici. Olguța are un sindrom genetic extrem de rar, în lume fiind cunoscută existența unui singur alt caz asemănător, dar nu identic. Dincolo de afectarea sa fizică majoră, pe care a recuperat-o binișor, ea este extrem de afectată cognitiv, nu vorbește iar la ultima evaluare i-a fost stabilit un IQ de 30.

Încă de la naștere, toate eforturile ei și ale noastre, împreună cu terapeuții, au fost de a o face să atingă achizițiile de bază. Ne doream să trăiască, să meargă, să audă și să vadă, să simtă că e iubită. Tot ce a fost peste acestea au fost bucurii nesperate.

Pe când avea șase ani, vârsta clasei zero, Olguța era atât de în urmă ca dezvoltare încât ar fi putut fi integrată cel mult la grupa mică de grădiniță și neapărat cu însoțitor. Și așa a rămas pentru foarte mult timp. În plus, nu se găseau locuri pentru ea . Nimic nou sub soare.

Continue Reading →

Scurtă poveste despre autism, depresie și un blog culinar

Crezi că uşa asta se va mai deschide vreodată? mi-am întrebat omul vazând că se face anul de la diagnostic şi tot ca lupii singuratici trăim. Nu mă interesează! mi-a zis.

9 noiembrie 2010 a fost ziua diagnosticului. Păşisem cu încredere în Clinica de Psihiatrie Infantilă din Cluj-Napoca. Urma să-l vadă pe David un mare domn doctor într-ale psihiatriei infantile. Auzisem că e şi competent şi cumsecade. Nu-mi era frică, eram convinsă că o să aud că nu mă pricep să-l stimulez suficient, că lipsesc prea mult de acasă, că e vina mea în principal şi că desigur, tandemul română-maghiară nu era potrivit pentru copil, că sigur se instalase o tulburare de limbaj. Mare lucru!

-E autist, ne-a spus sigură pe ea rezidenta. Medicul pe care doream să-l consultăm, cu siguranţă prea ocupat, ne lăsase pe mâna rezidentei, o tinerică cu ochi şi atitudine de gheaţă. Am negat cu toată vehemenţa, i-am demontat o mare parte din argumente; că nu se poate, doar noi ştim că acasă copilul are contact vizual şi că mai imită din când în când, că nu stă uitându-se în pământ tot timpul. Aşa că ne-a trimis la psiholog care mi-a  înscris copilul în clasa legumelor: ”e varză, săracu’ , e autist!”

Argumentele noastre au fost neconvingătoare. Acceptam diagnosticul, dar nu şi gravitatea lui, noi ştiam ce face şi ce nu face David în mediul lui de acasă.

-Doamnă, nu sunteţi capabili să acceptaţi diagnosticul! Copilul acesta are autism. Uitaţi-vă la el, e sever afectat. Nu stiu de ce Dumnezeu alege numai copii frumoşi şi angelici ca el, ne-a spus psihologul.

Mie îmi curgeau lacrimile pe obraz şi mă întrebam ce vină are Dumnezeu în toate astea.

Continue Reading →