2 minute

În noiembrie 2014, sora lui Darius, Ana, a suferit o operație prin care medicii au întrerupt activitatea cerebrală a emisferei stângi- cea afectată de Sindromul Rasmussen. Astăzi, Ana se recuperează încetul cu încetul și, cel mai important, trăiește. În ochii celorlați copii însă, ea este cea “altfel”: nu își miscă o mână, vorbește greu, se miscă greu. Râd de ea, o lovesc. Sub ochii fratelui său. Rândurile de mai jos sunt extrase din jurnalul lui Darius.

Chiar dacă un copil are defecte, el  trebuie să fie respectat ca şi un om normal. Eu cred că Ana şi ceilalţi care au defecte sunt speciali, pentru că au ceva în plus faţă de oamenii normali.

Ei au trecut prin multe şi au suportat tot, nu s-au văitat, nu s-au izbit cu capul de pereţi, au avut curaj şi au trecut prin mai multe boli sau o singură boală. Practic, cei care au boli se bucură şi de lucruri mici, însă oamenii normali nu ştiu să se bucure pentru că nu au trecut prin ce au trecut ei. De exemplu, Ana se bucura doar dacă se joacă pentru un minut copiii cu ea.

Câteodată,  Ana se comportă ciudat. Exemplu: când vin oameni cunoscuţi şi prieteni de-ai noştri, ea se strâmbă şi vorbeşte cu o voce foarte ruşinoasă. Asta mă cam face de ruşine, chiar dacă eu îmi dau seama câteodată ca se comportă aşa din cauza bolii şi operaţiei făcute de ea. Însă nu ştiu dacă ceilalţi cred şi ei aşa.

Mi-ar plăcea să am superputeri. Dacă aş avea, aş vrea ca Ana să îşi mişte normal mâinile şi picioarele şi aș vrea ca și copiii din blocul meu şi nu numai, când ieşim afară, chiar dacă sunt mai mari, să se joace şi cu Ana aşa cum se joacă cu mine, măcar câteodată…

Într-o zi am ieşit în parc. O fată pe nume Miruna, prietenă cu noi, a venit şi ea. Atunci venise în parc şi Ana, sora mea. Ana a vrut să se joace cu ea însă cu Miruna mai era încă o prietenă. Miruna şi-a bătut joc de sora mea. A jignit-o pe Ana că poate să mişte doar o mână şi că nu poate umbla bine. Şi spunând acestea, Miruna a împins-o pe Ana jos, a ridicat-o, apoi a împins-o mai tare. Am fost foarte nervos atunci. Am strigat la Miruna şi mi-a venit să o lovesc, însă nu am făcut asta.

Dacă aş avea superputeri cu care să îmi îndeplinesc mie dorinţele mi-aş dori ca şi comportamentul meu de la şcoală să fie apreciat mai mult şi mai vreau să am puterea să citesc gândurile oamenilor. Să pot ştii ce gândesc cu adevărat când le zic eu ceva sau când se uită la un copil cu dezavantaje, de exemplu Ana sau Olga. Aşa mi-aş da seama care oameni sunt falşi în comportament.

 

Sursa foto: flickr.com/ Autor: Thomas Hawk

Comentarii

comentarii

Intră în comunitatea Supereroilor

Dacă ți-a plăcut acest articol, lasă-ne adresa ta de email pentru a ține legătura cu noi.

Te poți dezabona oricând.

Darius Coman
Darius este un băiat de opt ani, căruia îi place să povesteasca despre Ana, surioara sa "specială". Crede despre sine că este un "baiat de treaba" ( "cel puțin așa spune lumea"). Îi place mult fotbalul.