Eu sunt mama lu’ retardata aia

Cuvântul cu R pe care atât de des îl folosim şi pe care îl auzim mereu în jur, cuvântul în spatele căruia aruncăm tot ceea ce ne este dezagreabil la o persoană. Pentru alţii însă,”retardata” înseamnă cu totul și cu totul altceva.

Acum, că auzim în jurul nostru despre diverşi handicapaţi şi retardaţi care ne umplu vieţile, ne-am obişnuit. Că jurnaliştii folosesc termeni ca cei de mai sus pentru a caracteriza clasa politica- am tot văzut. Organizăm campanii, strângem pungi cu mâncare şi jucării de care copiii noştri sănătoşi s-au plictisit şi pe care apoi le trimitem binevoitori unor copii cu dizabilităţi, bieţii de ei. Pe drum ne înjuram la volan cu un cretin de handicapat. Ne întoarcem acasă şi ne relaxăm pe facebook. Ne plângem că un retardat ne-a stricat ziua. Prietenii virtuali ne comentează statusul, preluându-ne cuvintele. Şi dai scroll şi citeşti retradat de 10 ori în 12 comentarii. Mai băgăm un emoticon. Mai desfacem o bere. Hai că ne-am răcorit. Futu-i mama lui de handicapat, ca rău ne-am mai enervat! Cu cine i-a dat drumul pe stradă. Ăştia trebuiesc legaţi, mă!

Buuun.

Acum să vă explic: eu vă înţeleg. Aveţi vieţi de căcat. Ca noi toţi de altfel. Fericirea e ceva de demult, de când eram mici. Ştiu. Ceea ce vreau eu să vă spun e asta: voi nu aveţi dreptul să folosiţi cuvântul retardat în sensul ăsta! Nu serios, chiar nu aveţi. Pentru că nu ştiţi despre ce vorbiţi! Pentru că retrad înseamnă nu doar întârziere sau amânare introdusă într-o transmisiune sau stare a unei persoane a cărei dezvoltare este mai puțin evoluată decât a altora, după cum explică Dex-ul. Retardat înseamnă o persoană care nu a ales să fie aşa, în vreme ce tu alegi să spui cuvintele alea. Retardat poate fi un om care depune un efort cumplit pentru a se îmbrăca singur, în timp ce tu strigi din scaun la partener să îţi aducă telefonul. Retardat este cel pentru care lumea se vede doar de la fereastră, pentru că în lumea din afara casei sale nu îşi are locul: nu are rampe, pe locurile de parcare speciale sunt montaţi suporţi de biciclete, dă prea tare din mâini şi mult prea ciudat aşa încât să se poată sui în autobuz fără să îi vină să moară de ruşine, face o coadă imensă în spatele lui la casa de marcat pentru că abia se mişcă şi până reuşeşte să ceară ceva, doamna casieră şi-a ieşit deja din fire… Retardat este un adult care, cu ani în urmă, copil fiind, nu a avut prieteni; nu a mers la şcoală, pentru că nu a fost primit (şi, da, ai dreptate, acum e un tâmpit incult), nu a avut verişori cu care să se joace pentru că îi făcea de râs în parc, nu a avut prea multe jucării pentru că mama lui nu a putut merge la servici din cauza sa. Retardat este un om conştient de retardul sau, este unul care din curiozitate sau din întâmplare a văzut Forest Gump iar acum poate înţelege glumele tale. Retardat este cel care nu înţelege cu ce te încurca în treburile tale zilnice; nu pricepe, ca deh, e retardat, cu ce faţa lui ciudată, ochii lui care se mişca un pic haotic, saliva care îi udă prea mult buzele te oripilează într-atât încât să îl asociezi cu o persoană care suferă de nesimţire sau de răutate şi nu de retard psihic.

Retardatul nu îşi poate face paşaport, nu poate conduce o maşină, nu poate angaja alţi oameni, nu te poate servi cu ceva din spatele unui ghişeu. Nu în România. Aici, dacă a juns pe strada astfel încât să îl vezi tu o dată iar mai apoi să îl asociezi cu nesimţirea, să ştii sigur că a reuşit doar prin ani de muncă şi de chin; ai lui şi ai oamenilor din viaţa sa. Pentru că retardatul nu e niciodată singur. Iar asta poate vă deosebeşte major.

Acum ştii ce înseamnă retardat. Acum sunt sigură că nu vei mai folosi cuvântul ăsta decât în momentele în care pur şi simplu eşti foarte obosit. Acum vei putea face diferenţa între un retardat şi un ghelban.

Eu sunt mama unui copil retardat. Şi ca mine mai sunt multe mame si tați. Şi ne doare ori de câte ori auzim cuvântul ăsta spus cu atâta silă. Sau ori de câte ori intrăm pe facebook, în scurtele noastre momente de linişte, când retardaţii noştri nu au nevoie de noi, şi încercam să ne simţim şi noi puţin mai normali, mai puţin vinovati poate, cum eram pe vremuri; şi citim postările voastre despre şi cu „retardaţi”. Nu ştiu cum sunt alte mame, dar mie îmi vine imediat în ochi fața retardatei mele de acasă. Şi mă bufneşte plânsul. Pentru că sunteţi răi. Răi şi ignoranţi. Şi vă urăsc… deşi tare nu aş vrea… doar că aşa îmi vine… îmi cer iertare…