Autismul, din perspectiva unui băiat de zece ani

David  este un băiat de zece ani, autist. Are doi frați mai mici, merge la școala din comuna Gilău, județul Cluj iar în timpul liber citește sau merge la cinema. Unul dintre frații săi este diagnosticat, deasemenea, cu autism. Mezina este și ea în investigații privind TSA.

L-am rugat pe David să explice cum se vede autismul prin ochii lui.

Care sunt cele mai frumoase lucruri pe care îţi place să le faci?

Mie îmi place să mă joc cu jocuri pe calculator. Jocul meu preferat este un joc în care trebuie să construiesc oraşe cu tot ce este necesar. Mai întâi construiesc drumul, apoi zonele pe care le electrificăm, instalăm apa şi canalizarea, internetul, construim şcoli, librării, staţii de autobuz, cale ferată, fabrici, primărie, parcuri. Lumea se mută în oraş. Trebuie să asigur locuitorilor ce e necesar şi trebuie să câştig bani ca oamenii să nu plece.

Mai citesc, uneori. Îmi plac povestirile istorice şi poveştile. Când e cald şi frumos afară, mă dau cu bicicleta. Imi plac desenele animate ”Eroi în pijama”- pentru că este vorba despre trei eroi-copii, care salvează lumea în  timpul nopţii.

Care sunt cele mai enervante sau dificile lucruri pe care trebuie să le faci şi de ce le consideri aşa?

Nu-mi place să strâng jucăriile după fraţii mei. Nu-mi place să mă trezesc devreme dimineaţa, îmi place să stau în pat, să lenevesc uneori. Seara nu-mi place să dorm. Nu ştiu de ce , dar seara nu mă simt obosit. Iar dimineaţa, tata se chinuie să mă trezească.

Dacă ai putea alege un tablou, o fotografie sau un film la care să priveşti ori de câte ori ai o zi mai rea, cum ar fi acesta, ce ai vedea în el?

Imi place să merg la cinema când am o zi mai proastă. La cinema nu mai simt nimic rău,văd doar imaginea mare şi sunetul tare. Mă concentrez la film.

Cum ai aflat că ai autism?

Eu am aflat că am autism pentru că am pus întrebări despre mine bebeluş; mama mi-a spus. M-am amuzat, pentru că eram surprins. Nu credeam că am fost aşa când eram bebeluş. Nu mă simt diferit de ceilalţi.

Ce este, de fapt, autismul?

Autismul este ceva care mă face să fiu mereu în mişcare, să simt nevoia să ronţăi lucruri. E greu să mă stăpânesc. Dar încerc să mă împiedic. Mă face şi să am curaj să răspund la şcoală, chiar dacă nu sunt cel mai bun din clasă. M-a făcut să fiu harnic, muncesc de când am început terapia, la trei ani.

Ce nu este autismul?

Autismul nu este ceva de care să îmi fie ruşine.

Te deranjează că ai autism?

Autismul nu e ceva deranjant pentru mine, pentru că nu mă împiedică la nimic. Pot să fac orice.

Care sunt cele mai tari chestii pe care le poţi face tocmai pentru că ai autism?

Mă ajută să reţin uşor la ştiințe şi învăţ uşor date de naştere. Țin minte uşor detalii lagate de date calendaristice.

Ce înseamnă, pentru tine, prietenia?

Am mulţi prieteni în clasă şi ne jucăm în pauză. Colegii mă ajută să termin sarcinile la Arte vizuale și Abilităţi Practice, îmi împrumută creioane. Am răspuns odată la ştiinţele naturii iar la sfârşit m-au aplaudat şi m-au felicitat.

Cum e să fii frate mai mare?

Să fii frate mai mare este mai bine decât să fii singur. Să strâng după ei e cam obositor. Nu prea pot să mă joc cu ei, că nu vorbesc şi nu se joacă adecvat. Si ei sunt autişti ca şi mine. Au nevoie de multă terapie.

Cum îşi pot ajuta mămicile şi tăticii copiii cu autism?

Părinţii trebuie sa facă multe, foarte multe eforturi, părinţii trebuie să le ofere multă terapie. Trebuie să se străduiască să îi înveţe să vorbească, să se joace cu ei acasă, să îi ducă peste tot pe copii, cum mă duce tata pe mine. Ei trebuie să-i iubească pe copii.

Ce sfat ai avea pentru învăţătoarea unui copil cu autism?

Să fie ca doamna învăţătoare Laura Cristea, care este învăţătoarea mea. Doamna mea se poartă frumos, dar e şi puţin severă. Doamna a stabilit reguli clare pentru toţi copiii, ca să fim în siguranţă. Ea îşi ține mereu promisiunile. Doamna ne spune să fim ca fraţii între noi, în clasă şi să ne ajutăm.

Ce poate face cineva atunci când, la film sau în magazin, un copil cu autism începe să plângă şi să ţipe, din cauza zgomotelor sau altor lucruri prea supărătoare? Ce simte el atunci?

Lumea ar trebui să plece mai departe, să nu facă mai mult rău. Multă lume în jur ar face mai mult rău. Nu ştiu ce simte un copil autist când face aşa, nu-mi aduc aminte.

Te-aş ruga să explici puţin cum este pentru o persoană cu autism să privească pe cineva în ochi.

Mie nu mi se pare greu. Eu m-am uitat mereu în ochii oamenilor.