5 minute

Frumuseţea unui buchet vine din micile imperfecţiuni pe care fiecare floare le are. Şi cred că acelaşi lucru este valabil şi pentru persoanele cu nevoi speciale.

Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități (CEDCD), ONG-ul dedicatƒ promovării drepturilor copiilor cu dizabilităţi și facilitării accesului acestora la serviciile de asistenţă și protecție, împlineşte în această vară patru ani de activitate. Pentru a sărbători, dar şi pentru a duce lupta lor şi mai departe, echipa CEDCD desfăşoară, începând cu luna iulie, un proiect de antreprenoriat social – Flori de Bine.

În parteneriat cu Adina Filculescu, designerul floral din spatele atelierului enRose, au organizat în 9 iulie prima ediţie a workshopului Flori de Bine. Scopul este ca cei ce vor învăţa arta împletirii aranjamentelor florale să afle şi poveştile copiilor cu nevoi speciale din România. Fondurile rezultate din această iniţiativă ajută, cu fiecare ediţie, la a duce pe mai departe activităţile CEDCD de consiliere juridică şi reprezentare în instanţă a copiilor discriminaţi, abuzaţi sau marginalizaţi.

Locația- partener pentru acest eveniment a fost Botanique bouquet de cafe, o cafenea înflorată, locul în care, de altfel, ne-am întâlnit cu Adina şi unde am povestit despre felul în care informaţia şi un prim pas făcut cu puţin curaj, de ambele părţi, pot apropia oamenii şi pot schimba prejudecăţile.

Supereroi printre Noi: Cum a apărut ideea colaborării cu CEDCD şi proiectul Flori de Bine?

Adina Filculescu: Ne-am cunoscut în cadrul târgului The Wedding Market. Apoi mi s-a propus de către echipa CEDCD să organizăm împreună un workshop de floristică, în scop caritabil. La început nu mi-a fost foarte clar dacă doreau să ţin acest workshop împreună cu copiii cu nevoi speciale sau nu. Aşa încât răspunsul meu iniţial a fost ceva de genul: „cu dragă inima, însă nu am expertiză medicală şi îmi e teamă nu ştiu să interacţionez, nu sunt pregătită pentru aşa ceva.” Abia apoi am înţeles că va fi, de fapt, un workshop la care vor participa adulţi care lucrează în companii şi că suma strânsă va fi donată.

SEpN: Cunoşteai activitatea Centrului European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi încă dinainte?

Adina Filculescu: Nu. Imediat ce am primit mail-ul lor m-am uitat pe internet. Mi-a plăcut modul lor de a se promova, imaginea pe care o au şi le-am dat ok-ul. Ne-am întâlnit, am stabilit detaliile şi am convenit că cel mai potrivit pentru un astfel de eveniment este spaţiul nostru, Botanique bouquet de cafe, pe care l-am deschis de curând.

Trebuie spus că întâlnirea din 9 iulie a fost primul workshop dintr-o serie pe care o dorim de lungă durată. Avem deja data stabilită pentru o următoare întâlnire- 24 septembrie. În funcţie de feedbackul oamenilor, vom organiza cât mai des astfel de întâlniri cu scop umanitar.

SEpN: Acesta a fost primul tău contact direct cu persoanele cu dizabilităţi?

Adina Filculescu: Da, acum am aflat pentru prima dată în amănunt ce înseamnă dizabilitate în România. Am mai avut o propunere de workshop din partea asociaţiei Pro Vocaţie, pentru un atelier la care urmau să participe persoane cu Sindrom Down. Însă şi atunci am avut aceeaşi teamă, că nu am încă pregătirea necesară pentru a şti cum să reacţionez, cum să lucrez cu persoanele cu nevoi speciale, iar  aici mă refer în special la o temere pe care o am în legătură cu ustensilele pe care le folosim în mod curent într-un workshop de floristică: foarfecă, sârmă, cuţit…

SEpN: Ţi s-a schimbat în vreun fel modul în care priveşti o persoană cu dizabilităţi în urma acestei colaborări cu CEDCD?

Adina Filculescu: Înainte de începerea workshopului propriu zis, Mădălina Turza, preşedinta CEDCD, ne-a vorbit despre activitatea Centrului şi despre viaţa copiilor cu dizabilităţi. Apoi, în timp ce prezentăm, am conştientizat ceva: intenţia mea iniţială era să le povestesc participantelor că aleg pentru buchetele de mireasă acele flori care sunt „perfecte”. După care mi-am dat seama că acum, odată ce ştiu ceea ce ştiu, nu mai pot spune asta. Am conştientizat, făcând analogia cu o persoană cu dizabilităţi, ca fiecare floare are frumuseţea ei. Văzusem de curând pe pagina de facebook a designerului floral Joe Massie o fotografie cu un trandafir de grădină, puţin mâncat de insecte. M-am gândit că de fapt în asta constă frumuseţea lui – în naturaleţe, în felul în care este modelat de natură. Deşi noi, floriştii, suntem tentaţi să curăţăm fiecare frunză şi petală „imperfectă”, să dăm deoparte tulpinile strâmbe, de fapt toate florile îşi au locul lor şi îşi găsesc frumuseţea într-un aranjament. Dacă eşti atent, florile îţi dictează singure unde să le aşezi; le suceşti, le alături altele, de sprijin şi până la urmă buchetul iese. Frumuseţea unui buchet vine şi din aceste mici imperfecţiuni. Asta am conştientizat atunci, că ne adunasem pentru nişte copii care sunt speciali tocmai pentru că sunt diferiţi.

SEpN: Cu primul pas deja făcut, cum îţi pare acum ideea unui workshop cu persoane cu nevoi speciale?

Adina Filculescu: Cred că aş avea nevoie de un intermediar, de cineva care să îmi „traducă” realitatea lor. Nu am mai interacţionat şi nu ştiu care e capacitatea lor de înţelegere. O percep mai mult ca pe o barieră de comunicare, venită dintr-o lipsă de cunoaştere a situaţiei lor. Cred că este nevoie de o intermediere. De altfel, cred că aceasta este principala cauză a lipsei de incluziune şi a faptului că noi, ceilalţi, privim persoanele cu dizabilităţi ca fiind într-o situaţie mult mai rea decât sunt ele de fapt. Poate tocmai de aceea nu se dezvoltă la capacitatea maximă, cum ar face-o dacă ar avea parte de stimulare, de încurajare, de acceptare. Mă gândesc că un copil care este stimulat se poate dezvolta mult mai mult dacă este băgat în seama decât dacă este pus într-un colţ şi lăsat acolo.

Aşa cum am mai spus, nu am avut ocazia să interacţionez direct cu un copil cu dizabilităţi şi din acest motiv nu cunoşteam foarte multe şi poate şi de aici micile mele temeri anterioare. Odată ce am aflat, nu am mai văzut un alt mod de a reacţiona decât pozitiv şi cu deschidere.

SEpN: Ai angaja o persoană cu dizabilităţi?

Adina Filculescu: Da, dacă are pregătirea necesară, de ce nu? Sunt deschisă să învăţ, să particip la un program de instruire prin care să învăţ ce presupune să fiu angajatorul unei astfel de persoane.

Ascultând-o pe Adina Filculescu, am realizat încă o dată necesitatea de a ne întâlni la mijloc – persoane cu dizabilităţi şi persoane tipice. Primul pas trebuie făcut din ambele direcţii. Există această nevoie a „decodorului”, a traducerii realităţii celuilalt în termeni comuni şi uşor de înţeles. Teama de necunoscut este, probabil, cel mai mare impediment şi principala cauză a împărţirii lumii în două „tabere”- tipici şi cu nevoi speciale. În cazul Adinei, decodorul a fost povestea pe care Mădălina Turza a spus-o la începutul workshopului. În cazul nostru, a fost sinceritatea cu care designerul floral a vorbit despre felul în care s-a raportat anterior la copiii cu dizabilităţi. Fiecare avem o poveste pe care o putem spune şi de la care putem începe să construim o comunitate incluziva.

Despre Adina Filculescu: este doctorand în Administrarea afacerii și predă studenților din anul întâi Cultura Antreprenorială.  În anul 2009 şi-a deschis propriul atelier de design floral – enRose– iar începând cu anul 2013 este membră a Asociaţiei Femei în Afaceri. Pe Adina o puteţi găsi şi în strada Doamnei, nr. 3, din Bucureşti, în cea mai înflorata cafenea – Botanique bouquet de cafe.

Despre Centrul European al Drepturilor Copiilor cu Dizabilităţi: CEDCD este o organizație nonguvernamentalムdedicatムpromovării drepturilor copiilor cu dizabilităţi și facilitării accesului acestora la serviciile de asistenţă și protecție.
CEDCD militează pentru dreptul la demnitate al copiilor cu dizabilități, drept fundamental, respectarea lui însemnând accesul la viață socială, absența discriminării și accesul la servicii de calitate.

Fotografii realizate de: Vanilla Roads

Comentarii

comentarii

Intră în comunitatea Supereroilor

Lasă-ne adresa ta de email și îți vom trimite ceva special în fiecare săptămână. Te poți dezabona oricând.

Ruxandra Mateescu
Mamică la triplu pentru Petru, Ana și Olga, o fetiță cu o boală genetică rară, fără nume deocamdată. Siteul acesta reprezintă visul său despre "deminitatea impărtășită".