Marian- băieţelul cu „oase de sticlă”

Marian-Cătălin Barbu este din Bucureşti. El a fost diagnosticat încă de la naştere cu osteogeneză imperfectă, pe baza radiografiilor făcute și a examinării clinice. Nou-născutul era atât de fragil, încât noi, părinţii, nu puteam decât să-l privim, nicidecum să-l luăm în braţe și să-l strângem la piept. Naşterea pe cale naturală a dus la primele lui  fracturi – clavicula dreaptă și col femural bilateral, adăugate multor alte fracturi intrauterine, vicios consolidate.băiat
    La momentul acela, în 30 iulie 2002 , erau foarte puţine cazuri cunoscute, nu se ştiau multe despre îngrijirea și tratamentul unui copil cu oasele fragile. El a avut totuşi şansa de a începe administrarea unui tratament cu pamidronat încă din prima lună de viață (de ani demarase în Spitalul „Grigore Alexandrescu” tratarea cu această subsbstanţă la alţi doi copii afectaţi de osteoogeneză imperfectă).
Ne-am adaptat din mers nevoilor lui și am încercat pe cât posibil să îi acordăm o foarte mare atenţie în îngrijire (schimbatul scutecului necesita prezența a cel puţin două persoane care să-l manevreze pe copilaş, lăpticul i se dădea întotdeauna culcat pe spate, fără a-l mişca, iar în braţe nu putea fi luat decât foarte rar, într-un coşuleţ).
     Marian are 8 ani și 6 luni, însă statura și greutatea lui sunt ale unui copil de 4 anişori . Deşi a avut parte de multă grijă și atenţie, a suferit până în prezent  15 fracturi, unele din ele necesitând intervenţii chirurgicale de implementare de tije (iniţial i s-au pus tije fixe Kuntscher, apoi i-au fost schimbate cu tije elastice TEN și în prezent cu tije telescopice). La femurul stâng, o fractură a cedat în acelaşi loc de șase ori și aceasta a dus la încurbarea femurului și scurtarea piciorului cu 5 cm față de cel drept. Dacă până în acel moment putea merge, pe distanțe mici, pentru satisfacerea nevoilor proprii, riscul unei noi fracturi și posibila afectare a coloanei vertebrale au făcut ca el să nu se mai poată deplasa.
    Cazul lui a fost acceptat  la Shriners Hospital din Montreal (Canada) pentru evaluare și implementare de tije telescopice Fassier-Duval pe ambele femururi. În prezent este încă în perioada de recuperare, i s-au indicat zilnic exerciţii de fizioterapie și înot, încet-încet face din nou primii paşi.
     Marian este un copil foarte sociabil, comunicativ și mereu în căutare de noi prieteni. El este elev în clasa a II-a și a încheiat semestrul I cu rezultate foarte bune la învățătură. Sperăm și ne dorim din tot sufletul ca Marian să poată merge din nou, să se bucure în continuare de o copilărie fericită, chiar dacă niciodată nu va putea alerga și nu va putea face toate nebuniile alături de copiii de vârsta lui.
Mama unui copil cu osteogeneză imperfectă

George Chiriacescu: “Stabilirea unui diagnostic face ca toți cei implicați să știe ce pași pot urma pentru creșterea calității vieții pacientului.”

Existenţa unui diagnostic influenţează major evoluţia terapeutică a copilului cu boală rară. Cunoaşterea numelui bolii  conferă o nouă identitate copilului, clarifică, în mintea părintelui, o mulţime de necunoscute pe care le avea până în acel moment. Importanța cunoaşterii diagnosticului influenţează major calitatea vieţii pacientului şi pronosticul său de viaţă. În contextul în care părintele ştie clar un diagnostic își poate gestiona așteptările, își pot construi un plan de acțiune, recăpătând o parte din control.

Despre importanța cunoașterii diagnosticului copilului pentru părinți și pentru felul în care aceștia reușesc să își ajute copilul să atingă potențialul maxim am stat de vorbă cu George Chiriacescu, psiholog clinician şi psihoterapeut adlerian. 

Supereroi printre noi: Atunci când au de adus la cunoştinţă diagnosticul copilului, mulţi medici aleg să “protejeze” părinţii, ascunzându-l sau minimalizându-l şi evitând să vorbească despre pronosticul de viaţă. La polul opus, sunt alţii care prezintă situaţia foarte dur şi negativ, fără menajamente. Poţi comenta puţin cele două situaţii extreme şi impactul lor emoţional asupra părintelui?

George Chiriacescu: „Solia” este o sarcină foarte complicată și pentru care, doar în anumite situații, există pregătire specifică. Aducerea veștilor proaste nu este plăcută pentru nimeni. Fiecare individ gestionează o astfel de sarcină conform propriilor experiențe, principii, stil de viață. În cele mai multe situații, intervin o serie de mecanisme de apărare psihologică, care au ca scop salvgardarea stării psihice a celui care trebuie să dea o veste proastă. Sunt multe cadre medicale care nu pot conține toate emoțiile unui astfel de moment, urmarea comportamentală poate fi una din cele enumerate anterior.

Continue Reading →

Prietenii mei au un copil cu handicap…

Reacţia care mi s-a părut cea mai potrivită mie, ca mamă, a fost a celor care au fost alături. Au venit, ne-au văzut, au văzut-o pe Cati, au văzut că noi suntem aceleaşi persoane şi au continuat relaţia cu noi ca şi până atunci.

Prietenii mei tocmai au aflat că bebeluşul mult aşteptat s-a născut cu o malformaţie gravă… Sau o trisomie de vreun fel… Sau are puţine şanse la viaţă… Sau nici măcar nu a supravieţuit…

Ce să le spun?

Cum reacţionez în faţa acestei cumplite situaţii?

Cum să mă port cu ei acum?

Probabil că mulţi dintre cei ce ne sunt prieteni şi-au pus întrebările acestea când s-a născut Cati. Pentru toţi a fost o veste şocantă, dureroasă, care i-a tulburat mult şi le-a zguduit temeliile concepţiilor despre viaţă. Viaţa nu este întotdeauna roz, nu îţi merge bine mereu şi când te aştepţi mai puţin se întâmplă să se întoarne cursul ei cu 180 de grade.

Continue Reading →

Când soarele provoacă arsuri pe suflet ( despre Sindromul Rasmussen)

Un diagnostic aşa mare pentru un copil aşa de mărunţel! Îmi doream să intru odată la medic, să îmi confirme că totul este bine, să mă pot întoarce la viaţa mea cu probleme mici.

Darius avea şase ani iar Ana trei ani şi aproape jumătate, copii sănătoşi şi cu chef de viaţă. Era august 2012.
Plecăm la mare dimineaţa devreme, să nu chinuim copiii cu drumul şi să îl doarmă o bucată. Cântat pe drum, oprit la sandviciuri pe marginea drumului, bucurie când am văzut marea, vată de zahăr şi porumb fiert.

Continue Reading →