Deficienţa de procesare senzorială

Simptomele deficienţei de procesare senzorială pot fi de la ușoare la severe. Pentru copiii, adolescenţii sau adulţii cu deficienţă de procesare senzorială  dificultăţile sunt cronice și afectează semnificativ viaţa de zi cu zi.

Cele 7 sisteme senzoriale ale omului (cele 7 simțuri)

Procesarea senzorială se referă la modul în care sistemul nervos primeşte mesaje de la simţuri şi le transformă în răspunsuri motorii şi comportamentale. Deficienţa de procesare senzorială apare când semnalele senzoriale ori nu sunt detectate, ori nu sunt organizate în răspunsuri potrivite. Aceasta deficiență poate afecta persoana într-unul sau mai multe sisteme senzoriale.

Continue Reading →

Integrarea senzorială la copiii cu hipotonie

Anumite probleme, precum o fractură, probleme de vedere, etc., sunt foarte evidente. Alte probleme, cum ar fi cele de integrare senzorială nu sunt așa evidente, dar se manifestă la mulți copii, fie că aceștia sunt în evidența medicilor cu anumite patologii, fie că nu au vreun diagnostic.

integrarea_senzoriala_hipotonie

Integrarea senzorială se manifestă ca un automatism la majoritatea oamenilor, deci suntem tentați să ni se pară ceva firesc, așa cum ni se par firești și bătăile inimii sau digestia.

Dacă nu sunt severe, deficiențele de procesare senzorială nu sunt observate de cei ce nu au o pregătire în domeniu. Chiar și mulți medici se focalizeză pe afecțiuni și de multe ori nu recunosc problemele de integrare senzorială. Nici cadrele didactice nu au informații pentru a identifica aceste probleme. Părinții în schimb, își observă copilul tot timpul, cel mai probabil văd problema, dar fără cunoștințe despre sistemul nervos, nu înțeleg ce se întâmplă cu copilul lor.

Continue Reading →

Autism – de la agonie la extaz

Autismul copilului meu m-a trecut prin toate stările posibile, m-a făcut să am trăiri pe care nu credeam că un copil ți le poate determina. Autismul e îngrozitor și e fascinant. Autismul e frustrant și frumos. Te dărâmă sau te urcă până la ceruri.

În urmă cu 9 ani am aflat oficial de la un medic psihiatru pediatru că George e un copil special, fiindcă are autism. Spun oficial pentru că semne că ar fi fost diferit erau de la început. Un copil plângăcios, cel mai plângăcios din salonul copiilor de la maternitate. Plângăcios și acasă. Când a împlinit vârsta de 1 lună, i-am cumpărat un radio, pe care i l-am pus în pătuț: muzica îl liniștea. Când începea buletinul de știri de la radio, plângea iar. Când reîncepea muzica, se liniștea și adormea. Cânta muzica zi și noapte la noi acasă…și cred că asta a avut o influență mare asupra dezvoltării lui ulterioare.

Continue Reading →

Ce mi-ar spune copilul meu, dacă ar putea?

George este un copil frumos și destept. Cred că de fapt fiecare părinte și-ar descrie copilul așa. Însă George mai are o calitate în plus: are autism.

George este un copil frumos și destept. Cred că de fapt fiecare părinte și-ar descrie copilul așa. Însă George mai are o calitate în plus: are autism. Da, o calitate, pentru că datorită autismului poate face lucruri pe care alți copii nu le vor face vreodată, cum ar fi să reproducă la pian melodii pe care le aude o singură dată, să audă sunete pe care eu nu le percep sau nu le conștientizez, să facă diferențe între gusturi pe care majoritatea dintre noi nu le-ar sesiza. Azi am o stare bună, deci vreau să văd calitatea din autism.

George s-a dezvoltat ca toți ceilalți copii până aproape de 2 ani, iar șocul anafilactic de la 1 an și 10 luni a fost momentul când parcursul dezvoltării sale parcă a schimbat traseul. Nu știu dacă e o coincidență, dacă șocul a fost factorul declanșator al autismului, ideea e că de atunci totul s-a schimbat. S-a pierdut limbajul, jocul a devenit stereotip, atenția s-a răsfrânt doar asupra lucrurilor care îl interesau, iar nopțile au devenit lungi și obositoare prelungiri ale zilelor, pentru că nu dormea.

Continue Reading →