Ateliere de floristică pentru copiii cu dizabilități, în București

tatăl ajută fiica în scaun rulant să poata atinge florile dintr-un vasUn grup de părinți a organizat ateliere de floristică pentru copiii cu dizabilitați.Am stat de vorbă cu organizatorii, Ruxandra Mateescu şi Adela Antoniu, despre conectarea copiilor cu natura şi florile.

A patra ediţie a atelierului de floristică de la Joyplace a fost ideea Ruxandrei Mateescu, mama Olgăi, o fetiţă de nouă ani cu dizabilităţi şi care, împreună cu Adela Antoniu a organizat, până acum, patru ateliere de floristică la locul de joacă adaptat pentru copiii cu nevoi speciale, Joyplace.

Copiii cu dizabilităţi, sub îndrumarea Ruxandrei, ea având patru ani de experienţă în floristică, au creat aranjamente florale cu plante şi flori alese cu atenţie de Ruxandra, fiecare ediţie având o tematică diferită. De exemplu, un atelier a avut tematica mării şi a oceanului.

Continue Reading →

Teme pentru acasă în condiții speciale

De parcă nu ar fi şi aşa destul de enervant ca ai teme pentru acasă, trebuie să mai ai parte şi de necazuri din partea surorii. Cum e să îţi faci temele când e cineva mereu lângă tine, pregătit să te scoată din sărite?

Să vă spun cum e sa faci teme pentru acasa cu surioara mea? Bine, bine, fie.

Pe scurt, e greu. De data aceasta nu mai e nimic frumos, mai ales când trebuie să înveţi 90 de verbe la germană pentru mâine.

Eu îmi fac lecţiile în linişte. Deodată apare C.A.R.A.C.A.T.I.Ț.A,  evoluată în luna septembrie. Arma ei ultraeficientă este PIANUL de jucărie pe care îl are. Porneşte muzica la maxim şi, în timp ce eu încerc să mă concentrez, ea îmi fură penarul, îmi rupe din manual şi intră în autostimulare.

Continue Reading →

Cum e să fii fratele unei surori cu nevoi speciale?

Cât de greu e să fii fratele unei fetiţe cu nevoi speciale? E înfricoşător, e obositor sau poate e amuzant şi la fel de firesc ca a fi fratele oricărei alte fetiţe?

Să fii fratele unei surioare “ mai speciale” nu e „mai special”  şi „mai înfricoşător”. De fapt, o fetiţă normală nu e cu mult mai diferită decât o fetiţă cu dizabilităţi. Doar gândiţi-vă la o fetiţă normală. Gata? Acum înmulţiţi de trei ori. Rezultatul este o fetiţă specială. Cel puţin asta se vede din punctul de vedere al unui frate.

Eu am primit-o pe Olguţa (alias, pe vremea aia, Bebelica) la 4 ani. Eu, îmi primele mele desene, când mami era însărcinată, am desenat-o neagră. Îmi doream să fie neagră, cu ochii albaştru şi cu părul blond. Când s-a născut eram atât de fericit (chiar dacă nu era neagră) încât nici nu am observat că avea “nevoi speciale” sau poate că eram prea mic să îmi dau seama. Doar credeam că îi place foarte mult „ sportul” (de fapt, făcea kinetoterapie).

Continue Reading →