Flori târzii. Povestea unui copil cu autism

În dimineaţa asta m-am trezit mai devreme decât de obicei. Decât m-aş trezi eu, vreau să spun. De obicei trezirea se dă inainte de şase dimineaţa, deşi nu e musai nevoie. Oricum, sunt mulţumită, pentru că nu mi-am putut permite acest lux mult timp. Autismul îl trezea la ore târzii şi îl îndemna să urle înspăimântat. Şi la fel eram şi noi când îl priveam. Şi neputincioşi. Şi neştiutori. Toate astea ne duceau în direcţii total greşite. Mersul pe sârmă nu era pentru noi, doi părinţi care îşi făcuseră planuri şi care vedeam viitorul.

Continue Reading →